Reabilitarea judecătorească - reglementare

Caracterizare generală

Institutia reabilitării este, în Codul Penal caracterizată prin efectele sale. Aceste efecte constituie întradevăr ceea ce instituţional formează esenţa şi specificul reabilitării sunt comune atât reabilitării de drept cât şi celei judecătoreşti. Pe lângă dispoziţiile specifice fiecărei forme de reabilitare, legea prevede unele dispoziţii comune, prin care sunt stabilite efectele reabilitării.

Astfel, potrivit dispoziţiei din art.133, alin. Cp. reabilitarea oricare ar fi forma sa, face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.

Aceste efecte corespund atât raţiunii care a impus reglementarea instituţiei reabilitării - legea penală nu trebuie să lovească iremediabil pe cei condamnaţi - cât şi scopului urmărit prin aceasta instituţiei: reintegrarea socială a condamnatului în temeiul bunei sale conduite.

După cum s-a arătat, după stingerea pedepsei principale, condamnatul mai are de executat pedepsele complementare privative de drepturi, atunci când au fost pronunţate.

De asemenea, condamnatul, după stingerea pedepsei principale, este în anumite cazuri - atunci când legile speciale prevăd aceasta - subiect al unor consecinţe extrapenale decurgând din simplul fapt al existentei condamnări

Şi într-un caz şi în celălalt, capacitatea juridică a condamnatului este ştirbită, diminuată, datorită acestor consecinţe.

Reabilitarea funcţionează tocmai în vederea înlăturării consecinţelor condamnării, fie că acestea sunt de natură penală (cum ar fi unele pedepse complementare), fie că ele au caracter extrapenal (consecinţe de drept civil, administrativ).

Reabilitarea face, aşadar, ca hotărârea de condamnare să înceteze caracterul de antecedent penal al condamnării; această condamnare nu se ia în seamă la stabilirea stării de recidivă, infractorul fiind considerat ca şi cum ar fi un infractor primar.

Condamnarea pentru care a intervenit reabilitarea încetează de a fi considerată ca un antecedent în acordarea suspensiei condiţionate a executăriipedepsei (art. 81 litb. Cp.).

În cazul când există mai multe condamnări succesive, reabilitarea nu poate fi parţială, efectele ei se întind în mod obligatoriu la toate condamnările concurente şi este indivizibilă.

Limite

Aşa cum prevede art. 133 Cp. rezultă că reabilitarea are efecte limitate în ceea ce priveşte interdicţiile şi decăderile precum şi în privinţa incapacităţilor ce rezultă din condamnare.

a) Excepţiile de la această limitare a efectelor reabilitării sunt prevăzute precis tot în art. 133. Astfel, se arată că reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care infractorul a fost scos în urma condamnării ori de rechemare, în cazul cadrelor permanente ale armatei sau de redare a gradului pierdut.

De asemenea, în alineatul ultim al art. 133 se arată că reabilitarea nu are efecte asupa măsurilor de siguranţă, cu excepţia celor prevăzute în art. 112, litd (interdicţia de a se afla în anumite localităţi).

b) Excepţia cu privire la inexistenţa obligaţiei de reintegrare la funcţia din care infractorul a fost scos nu înseamnă câtuşi de puţin că cel reabilitat nu ar putea redobândi pe căile obişnuite situaţia pe care o pierduse din cauza condamnării.

Cel reabilitat va putea din nou îndeplini funcţia şi eventual ajunge în postul pe care îl ocupă înainte de condamnare sau într-un post asemănător. Această excepţie prevăzută îşi are justificarea în necesitatea păstrării stabilităţii în ocuparea funcţiilor, stabilitate care constituie o condiţie importantă a bunului mers, a bunei desfăşurări a activităţii oricărei instituţii; nu se poate ca salariaţii angajaţi în posturile rămase vacante prin îndreptarea celor condamnaţi să fie concediaţi pentru a fi reintegraţi cei reabilitaţi.

c) În privinţa excepţiei referitoare la măsurile de siguranţă, aceasta îşi află justificarea în natura acestor măsuri care sunt luate atunci când există un pericol social şi care trebuie să dureze atât timp cât durează şi starea de pericol, care nu poate fi înlăturată pe cale de reabilitare.

Ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni se pot lua faţă de făptuitori, în unele condiţii, măsuri de siguranţă. Ele sunt aplicate în vederea înlăturării pericolului social al săvârşirii de noi infracţiuni de către anumiţi făptuitori care, datorită felului de viaţă sau stării lor psihologice, prezintă un grad de periculozitate socială.

Reabilitarea nu are efect asupa măsurilor de siguranţă decât cu anumite excepţii special prevăzute de lege, măsuri ce se iau faţă de persoana condamnată la pedeapsa închisorii cu cel puţin un an, care a mai fost condamnat pentru alte infracţiuni; dacă instanţa constată că prezenţa acesteia în localitatea unde a săvârşit infracţiunea sau în alte localităţi constituie un pericol grav pentru societate poate dispune interzicerea de a se afla în acea localitate sau în alte localităţi anume determinate prin hotărârea de condamnare.

Această măsură, privind un pericol rezultat din conduita făptuitorului, poate forma obiect al reabilitării, fiindcă buna conduită a fostului condamnat implică şi înlăturarea pericolului social.

d) În ceea ce priveşte reabilitarea obţinută într-o ţară străină, mai bine zis hotărârea prin care s-a pronunţat, după ce a fost, potrivit tuturor normelor de recunoaştere a hotărârilor penale, recunoscută în ţara noastră, aceasta va produce aceleaşi efecte ca şi reabilitarea pronunţată în ţară.

Pe lângă efectele juridice pe care le are asupra individului se mai pot reţine şi efectele morale; mulţumirea pe care individul o simte la completa sa reintegrare în societate, încrederea şi aprecierea celor din jur.

Obiectul reabilitării

Aşa cum prevede art.133 Cp., reabilitarea operează asupra decăderilor şi interdicţiilor, precum şi a incapacităţilor care rezultă dintr-o condamnare. În consecinţă, obiect al reabilitării este condamnarea din care decurg sau pot decurge consecinţele privative sau restrictive de drepturi pentru cel condamnat. Volens, nolens condamnarea trebuie văzută şi constituie o premiză a reabilitării, iar consecinţele care pot decurge sau decurg din condamnare, formează obiectul acesteia. Codul penal nu exclude, spre exemplu, la reabilitare nici o condamnare, oricare ar fi pedeapsa pronunţată, chiar amenda, condamnarea trebuie să privească o pedeapsă a cărei executare s-a stins în vreunul din modurile admise de lege.

Nu formează obiect al reabilitării efectele pe care consecinţele condamnării le-au produs anterior interveniţii sau obţinerii reabilitării.