Reconstituirea

Capitolul l

NOŢIUNEA, SCOPUL Şl IMPORTANŢA RECONSTITUIRII

1. Noţiunea reconstituirii

1.1. Precizări şi definiţie

Reconstituirea a fost reglementată de legislaţia noastră procesual penală din necesitatea lărgirii posibilităţilor de aflare a adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei şi statuării prin lege a unui procedeu cu caracter probator folosit frecvent în activitatea organelor judiciare1. Astfel, ea se prezintă în cadrul ştiinţei criminalistice ca una din activităţile specifice, rezultate din procedeele proprii sau preluate din alte ştiinţe aplicate, pentru realizarea scopului procesului penal, acela potrivit căruia nici o încălcare a legii nu rămâne nepedepsită şi, în acelaşi timp, nimeni să nu fie sancţionat pe nedrept2.

Potrivit Codului de procedură penală al României, art. 130, "organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor date, poate să procedeze la reconstituirea la faţa locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta", în interpretarea acestui text de

lege, după unii autori, reconstituirea este o activitate procedurală auxiliară, un procedeu destinat realizării scopului procesului penal, raportate la alte activităţi procedurale3.

Alţi autori constituie reconstituirea ca o formă auxiliară a cercetării la faţa locului, prin care se poate verifica dacă faptele şi împrejurările infracţiunii care formează obiectul cauzei s-au săvârşit într-un anumit mod4.

Avându-se în vedere dispoziţiile legale şi literatura de specialitate, reconstituirea poate fi definită ca o activitate de procedură penală şi de tactică criminalistică ce constă în reproducerea artificială a împrejurărilor în care a fost săvârşită infracţiunea sau oricare fapt care reprezintă importanţă în cauză pentru a se stabili dacă fapta a avut ori ar putea să aibă loc condiţiile date.

Datorită conţinutului ei concret, precum şi scopului pe care îl urmăreşte, reconstituirea mai poate fi definită ca o modalitate de observare directă a unor fapte, împrejurări, acţiuni, care în acest scop, sunt reproduse artificial şi imitativ5. Reconstituirea poate consta în reproducerea tuturor împrejurărilor săvârşirii infracţiunii sau numai în reproducerea unora dintre episoadele ei ori chiar a unor fapte izolate, care, însă, reprezintă importanţă pentru cauză, în sensul că ajută la clarificarea unor probleme ale acesteia6.

Prin reconstituire nu trebuie să se înţeleagă refacerea, reproducerea locului săvârşirii faptei. Reamenajarea locului faptei este numai o activitate pregătitoare a reconstituirii. De fapt, reamenajarea, refacerea locului săvârşirii infracţiunii, nu este obligatorie întotdeauna la reconstituire. De exemplu, dacă se urmăreşte verificarea deprinderilor

3 Codul de procedură penală al României, art. l, alin. l

4 A. Ciopraga - "Criminalistica: Elemente de tactică", ediţia 1986, pag. 67.

5 N. Volonciu - "Drept procesual penal", Bucureşti 1972, pag. 280.

6 N. Volonciu - "Drept procesual penal", Bucureşti 1972, pag. 280.

inculpatului, necesare executării unei anumite activităţi, reproducerea se poate desfăşura şi în altă parte, nu numai în locul în care a fost săvârşită infracţiunea.

Reconstituirea nu presupune reproducerea faptei, ci doar a împrejurărilor în care aceasta a avut loc, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la reproducerea unor urmări socialmente periculoase, la săvârşirea unor infracţiuni, ceea ce este cu desăvîrşire interzis.7