Recunoașterea și executarea hotărârilor penale și actelor judiciare străine

Noţiuni Introductive.

O hotărâre judecătorească străină nu poate avea eficacitate în aceleaşi condiţii ca şi o hotărâre dată de o instanţă proprie. O hotărâre străină nu poate avea de plin drept forţa executorie şi autoritatea de lucru judecat, deoarece se opune suveranitatea statului pe al cărui teritoriu se invocă acea hotărâre. În general, în cazul în care cel care a pierdut procesul nu execută de bunăvoie obligaţia hotărârea judecătoreasca este investită cu formula executorie şi se procedează la executarea silită.

Formula executorie este ordinul dat de instanţa judecătorească organelor de executare silită, de a duce la îndeplinire dispozitivul hotărârii. În acest fel este pusă în mişcare forţa de constrângere a statului pentru realizarea justiţiei. Forţa de constrângere nu se poate desfăşura decât pe teritoriul statului care o exercită, iar organele de executare ale unui stat nu se pot supune ordinului dat de instanţa altui stat, deoarece statele sunt suverane şi egale. De aceea, forţa executorie a unei hotărâri judecătoreşti are un caracter strict teritorial, neputând opera de plin drept pe teritoriul altui stat decât acela a cărui instant a investit hotărârea cu formula executorie.

Hotărârea judecătorească străină dobândeşte, în general, forţa executorie, întocmai ca şi hotărârea proprie a statului pe teritoriul căruia se cere executarea, dacă se obţine exequatur-ul.

Hotărârea judecătorească străină produce efecte în altă ţară dacă se îndeplinesc cerinţele stabilite de legea statului unde se invocă acele efecte. Aceste cerinţe legale constau, de regulă, în recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine sau în obţinerea exequatur-ului pentru acea hotarare.

În anumite condiţii, o hotărâre judecătorească străină poate să producă unele efecte şi independent de îndeplinirea cerinţelor legale menţionate.

1. Formele de cooperare judiciară internaţională în materie penală prevăzute de actuala legislaţie a României.

1.1 Forme preavăzute în legea specială

Potrivit prevederilor legii nr.302/2004, cu modificările şi completările ulterioare , formele de cooperare judiciară internaţională în materie penală sunt următoarele :

-extrădarea ;

-predarea în baza unui mandat european de arestare ;

-transferul de proceduri în materie penală ;

- recunoaşterea şi executarea hotărârilor ;

-transferul persoanelor condamnate ;

-asistenţa judiciară în materie penală ;

-alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

După o altă părere , formele de cooperare judiciară internaţională în materie penală sunt :

-extrădarea;

- predarea în baza unui mandat european de arestare ;

- transferul de proceduri în materie penală ;

- recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie penală ;

- transferarea persoanelor condamnate ;

- comisiile rogatorii ;

- înfăţişarea martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite ;

-notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal;

-cazierul judiciar

1.1.1. Extrădarea

Elaborată într-o manieră nouă, extrădarea conţine reglementări moderne, armonizate cu dispoziţiile Convenţiei privind procedurile simplificate de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene din 10 martie 1995 şi ale Convenţiei de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene din 27 septembrie 1996 . Trebuie spus că aceste două instrumente comunitare (înlocuite deja în relaţia dintre statele membre de decizia- cadru privind mandatul european de arestare) vin în completarea instrumentelor adoptate sub egida Consiliului Europei – Convenţia europeană de extrădare din 13 decembrie 1957 şi Protocoalele sale adiţionale .

Aşadar, noua reglementare a instituţiei extrădării este realizată în baza pevederilor Constituţiei, a Codului penal dar în primul rând a dispoziţiilor din Convenţiile internaţionale ratificate de România, sediul materiei fiind prevăzut în Titlul II din legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare .

În cadrul acestui titlu, sunt prevăzute în acord cu legislaţia europeană în domeniu întreaga procedură referitoare la extrădarea activă şi pasivă, categorii de persoane care pot fi extrădate, persoane ce nu pot fi extrădate etc.

1.1.2. Predarea în baza unui mandat european de arestare

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

După cum rezultă chiar din definiţia stabilită de lege, procedura în sine, este valabilă numai în interiorul Uniunii Europene.