Recursul – Cale Ordinara de Atac

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Recursul – Cale Ordinara de Atac.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 97 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lector.Univ.Dr.: Gliga Constantin Ioan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

CAPITOLUL I: Consideraţii introductive privind căile de atac în general 8
1.1) Aprecieri privind căile de atac 8
1.1.1) Noţiunea şi funcţionarea căilor de atac 8
1.1.2) Condiţiile de folosire a căilor de atac 10
1.1.3) Clasificare 10
1.2) Gradele de jurisdicţie în procesul penal şi unele consideraţii privind organizarea judecătorească 12
CAPITOLUL II: Recursul penal-consideraţii cu caracter introductiv 15
2.1) Consideraţii generale privind recursul penal 15
2.1.1) Noţiune.Sediul materiei 15
2.1.2) Trăsăturile caracteristice ale recursului penal 17
2.2) Recursul ca şi grad normal de jurisdicţie 18
2.2.1) Natura juridică a recursului 18
2.3) Paralelă între căile ordinare şi cele extraordinare de atac în procesul penal 20
2.3.1) Căile extraordinare de atac - noţiune şi
sediul materiei 20
2.3.2) Comparaţie între căile de atac ordinare şi
extraordinare 21
CAPITOLUL III: Titularii recursului si hotărarile penale supuse recursului 23
Secţiunea I : Titularii recursului 23
3.1) Consideraţii generale 23
3.2) Titularii recursului-generalităţi 24
3.2.1) Procurorul ca titular al recursului 25
3.2.2) Inculpatul ca titular al recursului 27
3.2.3) Partea vătămată ca titular al recursului 29
3.2.4) Partea civilă ca titular al recursului 31
3.2.5) Partea responsabilă civilmente ca titular al
Recursului 32
3.2.6) Martorul,expertul,interpretul şi apărătorul ca titular al recursului 34
3.2.7) Orice persoană interesată ca titular al recursului 35
Secţiunea II : Hotărârile penale care pot fi atacate cu recurs 36
3.3) Consideraţii generale 36.
3.4) Atacarea cu recurs a sentinţelor 37
3.4.1) Noţiune. Sediul materiei 37
3.5) Atacarea cu recurs a deciziilor 39
3.5.1) Noţiune. Sediul materiei 39
3.6) Atacarea cu recurs a încheierilor 40
3.6.1) Noţiune. Sediul materiei 40
3.6.1.1) Regula şi excepţiile de la regulă 40
3.6.2) Aspecte speciale privind atacarea unei hotărâri
cu recurs 42
CAPITOLUL IV: Termenele de recurs şi declararea
recursului 44
Secţiunea I: Termenul de recurs 44
4.1) Durata termenului de recurs 44
4.2) Calcularea termenului de recurs în funcţie de titularii acestuia 45
4.3) Repunerea în termenul de recurs 45
4.4) Recursul peste termen 47
Secţiunea II:Declararea recursului 48
4.5) Manifestarea de voinţă privind declararea recursului 48
4.6) Instanţa la care se depune recursul 49
4.7) Obligaţiile titularilor privind declararea recursului 50
4.8) Forma recursului 50
CAPITOLUL V: Motivele de recurs 52
5.1) Consideraţii generale 52
5.1.1) Consideraţii preliminare şi sediul materiei 52
5.1.2) Enunţarea motivelor de recurs 52
5.1.2.1) Noţiune 52
5.1.3) Evoluţia actualei reglementări privind motivele de recurs 53
5.1.4) Categoriile motivelor de recurs 54
5.2) Analiza motivelor de recurs 55
5.2.1) Motivele formale de recurs 55
5.2.1.1) Enunţare 55
5.2.2) Motivele substanţiale de recurs 56
5.2.2.1) Enunţare 56
5.3) Motivarea recursului 57
5.3.1) Consideraţii preliminare 57
5.3.2) Depunerea motivelor de recurs 57
5.3.2.1) Depunerea motivelor de recurs până la judecată 57
5.3.2.2) Depunerea motivelor de recurs in ziua judecării recursului 58
CAPITOLUL VI: Efectele recursului 60
6.1) Noţiuni preliminare 60
6.2) Efectul devolutiv al recursului 60
6.2.1) Consideraţii preliminare 60
6.2.2) Devoluţiunea integrală 61
6.2.3) Devoluţiunea parţială 62
6.2.4) Limitele devoluţiunii 63
6.3) Efectul suspensiv al recursului 64
6.3.1) Consideraţii preliminare 64
6.3.2) Efectul suspensiv ope legis 64
6.3.3) Efectul suspensiv facultativ 65
6.4) Efectul neagravării situaţiei în propriul recurs 66
6.4.1) Consideraţii preliminare 66
6.4.2) Modul de propagare al acestui efect 66
6.5) Efectul extensiv al recursului 68
6.5.1) Consideraţii preliminare 68
6.5.2) Manifestarea efectului extensiv 68
6.6) Renunţarea la recurs 69
6.7) Retragerea recursului 70
CAPITOLUL VII: Judecarea recursului 72
7.1) Şedinţa de judecată în recurs 72
7.1.1) Obiectul judecăţii în recurs 72
7.1.2) Procedura de judecată 72

Extras din document

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE PRIVIND

CĂILE DE ATAC ÎN GENERAL

1.1) Aprecieri privind căile de atac

1.1.1) Noţiunea şi funcţionarea căilor de atac

Judecata, cea mai importantă activitate procesuală1 ,alaturi de urmărirea penală, trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure temeinicia şi legalitatea soluţiei, adică conform cu realitatea faptelor şi cu prevederile legii.2

În timpul judecării cauzelor penale în prima instanţă există posibilitatea de a se greşi în aplicarea justiţiei penale, putându-se comite erori în corecta stabilire a faptelor şi consecventa aplicare a dispoziţiilor legale.3 În justiţia represivă, perfecţiunea este un ideal greu, dacă nu chiar imposibil de atins. Nu toate hotărârile judecătoreşti se sprijină pe adevărul real, după cum nu toate au la bază o corectă interpretare şi aplicare a legii.4

În administrarea justiţiei, ca şi în orice alt domeniu de activitate umană, oricând se pot săvârşi erori generatoare de nedreptate, cu toate măsurile impuse de lege pentru a se asigura subiecţilor procesuali maximum de garanţii în desfăşurarea procesului penal, dar dacă este cu totul de inteles ca erorile nu vor

fi intotdeauna evitate, ar fi absolut de neiertat ca acestea, odată comise, să se permantentizeze, chiar atunci când este posibil să se descopere existenţa lor.5 Această permanentizare a erorii judiciare comise cu prilejul judecăţii in primă instanţă ar contraveni chiar necesităţii scopului procesului penal, care este definit ca "activitatea

reglementată de lege, desfăşurată de organele competente, cu participarea parţilor şi a altor persoane, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală"6 .

Căile de atac sunt remedii procedurale7 în contra greşelilor ce, eventual, s-ar putea ivi datorită parţilor sau judecătorilor în împarţirea dreptăţii, fiind indispensabile pentru garantarea drepturilor individuale împotriva hotărârilor judecătoreşti greşite şi, deci, periculoase atât pentru cetăţeni, cât şi pentru autoritatea justiţiei.8 Acestea determină trecerea procesului penal prin două sau mai multe grade de jurisdicţie pentru stabilirea adevărului şi o corectă aplicare a legii penale9.

Spre deosebire de judecata în primă instantă judecata în căile de atac reprezintă o posibilitate10, în sensul că nu este obligatorie recurgerea la exercitarea acestora, astfel că soluţia dată de instanta de prim grad jirisdicţional rămâne definitivă.11

Căile de atac sunt mijloace legale prin care se provoacă amplificarea procesului penal pentru efectuarea controlului judecătoresc asupra hotărârilor. În vederea preîntâmpinării greşelilor care se pot comite sau înlăturării celor existente, în activitatea jurisdicţională precedentă.12

Judecata în căile de atac este, întotdeauna, o activitate de control judecătoresc care are menirea de a preîntâmpina greşelile ce se pot comite într-o activitate jurisdicţională şi de a le repara pe cele comise cu ocazia judecăţilor precedente.14 De aceea, ea se realizează de regulă, de instanţe superioare celor care au dat hotărârile atacate, deoarece, de principiu, însăsi ideea de control exclude posibilitatea verificării activităţii de către acelaşi organ care a efectuat-o.

Folosirea căilor de atac face ca desfăşurarea activităţii procesuale să-şi reia cursul care se integrează în cadrul aceluiaşi unic proces penal13.

1.1.2) Condiţiile de folosire a căilor de atac

Pentru ca o cale de atac să poată fi admisă şi exercitată trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii ce rezultă din reglementările procesuale penale în acest sens.

Exerciţiul oricărei căi de atac este condiţionat de îndeplinirea următoarelor cerinţe:

a) să existe o hotărâre judecătorească (act jurisdicţional) pentru ca în caz contrar, lipseşte însuşi obiectul căii de atac. Hotărârea judecătorească este un act care emană de la un organ cu atribuţii jurisdicţionale, adică numai de la instanţele judecătoreşti. Hotărârea judecătorească poate fi o încheiere de şedintă, o şedintă dată de instanta în prim grad sau o decizie, dată de o instantă de control judiciar14.

b) calea de atac să fie prevazută de lege. Nu poate fi exercitată o cale de atac decât dacă este expres prevazută posibilitatea folosirii ei15.

c) persoana care are dreptul de a ataca hotărârea să aibă interesul direct. Pentru a putea ataca hotărarea este necesar ca persoana căreia legea îi recunoaşte în mod abstract acest drept să aibă interesul direct de a se folosi de calea de atac16.

d) calea de atac să fie exercitată în termen legal. Termenul de exercitare este, de regulă, peremptoriu (fix), depăşirea acestuia conducând la decăderea din exerciţiul dreptului de a folosi respectiva cale de atac. Există, însă, şi căi de atac ( de regulă, cele extraordinare ) care nu sunt supuse vreunui termen, putând fi exercitate oricând.17

Fisiere in arhiva (1):

  • Recursul - Cale Ordinara de Atac.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV FACULTATEA DE DREPT ŞI SOCIOLOGIE SPECIALIZAREA : DREPT