Regimul Juridic al Domeniului Public

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Regimul Juridic al Domeniului Public.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 2 fisiere doc de 74 de pagini (in total).

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Conf. Univ. Dr. Iulian M.Nedelcu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

CAPITOLUL I 2
ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA NOŢIUNII DE DOMENIALITATE PUBLICĂ 2
Secţiunea I 2
Consideraţii de ordin general 3
Secţiunea II 5
Reflectarea noţiunii de domeniu public in primele Constitiţii ale României 5
2.1Constituţia din 1866 5
2. 2Constituţia din 1923 6
2.3Constituţia din 1938 7
Secţiunea III 8
Tendinţe generale în doctrina juridică contemporană 8
CAPITOLUL II 12
DEFINIŢII ALE NOŢIUNII ŞI CLASIFICAREA DOMENIULUI PUBLIC 12
Secţiunea I 12
Noţiunea de domeniu public şi domeniu privat al statului 12
Secţiunea II 13
Definiţii ale noţiunii de domeniu public 13
Secţiunea III 15
Distincţia dintre domeniul public şi domeniul privat 15
3.1Relaţia proprietate publică-domeniu public 15
3.2Criteriul divizării proprietăţii în proprietate publică şi proprietate privată 17
3.3 Criteriul distincţiei între domeniul public şi domeniul privat 18
3.4 Caracterele domeniului public 20
3.5 Clasificarea domeniului public 22
CAPITOLUL III 27
REGIMUL JURIDIC AL DOMENIULUI PUBLIC 27
Secţiunea I 27
Reglementările juridice din România până în perioada interbelcă 27
Secţiunea II 29
Noţiunea de regim juridic al domeniului public 29
Secţiunea III 31
Inalienabilitatea. Imprescriptibilitatea.Insesizabilitatea 31
3.1 Administrarea bunurilor proprietate publică 36
3.2 Concesionarea bunurilor proprietate publică 39
Secţiunea V 42
Servituţile administrative 42
CAPITOLUL IV 46
MODURI DE CONSTITUIRE A DOMENIULUI PUBLIC 46
Secţiunea I 46
Moduri generale de constituire a domeniului public 47
Secţiunea II 52
Moduri speciale de constiuire a domeniului public 52
2.1 Consideraţii de ordin general 52
2.2 Exproprierea pentru cauză de utilitate publică 53
2.3 Rechiziţiile 55
CAPITOLUL V 61
DELIMITAREA ŞI UTILIZAREA DOMENIULUI PUBLIC 61
Secţiunea I 61
Delimitarea domeniului public 61
Secţiunea II 65
Utilizarea domeniului public 65
CAPITOLUL VI 68
ÎNCHEIERE 68

Extras din document

CAPITOLUL I

ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA NOŢIUNII DE DOMENIALITATE PUBLICĂ

Secţiunea I

Consideraţii de ordin general

Domenialitatea - ca regim juridic al unei categorii specifice de bunuri - constituie partea cea mai importanta, respectiv nodul central al dreptului administrativ al bunurilor. Întrucat se refera la bunuri care aparţin colectivitaţilor publice, ea este cunoscută în literatura juridică şi sub denumirea de patrimoniu administrativ sau proprietate adminis-trativă.

Noţiunea de domeniu îsi are originea în cuvântul latin "dominium", care înseamna stăpânire, proprietate.

Domeniul administrativ se compune numai din bunuri mobile si imobile. El nu se confundă cu patrimoniul unităţilor administrativ-teri-toriale, noţiune mai largă în care sunt incluse atât bunurile mobile şi imobile aparţinâd domeniului public si privat de interes local, cât şi drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Constituţia României prevede în art.l36 alin. 1 că proprietatea este publică sau privată.

Proprietatea publică este aceea care aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale(art.136,alin.2)

Rezultă din interpretarea logică a acestor norme că, deşi nu a definit proprietatea privată, legiuitorul constituţional a avut în vedere că proprietatea care nu este publică, este privată, deoarece acestea reprezintă singurele forme de proprietate recunoscute în ţara noastră.

Noţiunea de domeniu include atât bunuri care fac parte din domeniul statului, cât şi bunuri care aparţin domeniului privat.

Rezultă, asadar, că bunurile care formează obiectul proprietăţii publice alcătuiesc domeniul public şi se numesc bunuri domeniale, spre deosebire de celelalte bunuri care aparţin particularilor şi formează domeniul civil.

Timp îndelungat, noţiunea de domenialitate publică nu a avut nici un fundament în textele codurilor civile şi chiar în cele ale legilor constituţionale din Franţa sau România, care de regulă erau invocate pentru a o justifica. Ea reprezintă rezultatul unor susţinute cercetări din partea doctrinarilor, fie ei autori de drept civil sau autori de drept public.

Putem afirma fără teama de a greşi că, în fapt, teoria domeniului public este una dintre acelea în care se manifestă în modul cel mai pregnant relativitatea conceptelor şi construcţiilor juridice, menite să evolueze în functie de realităţile sociale pe care trebuie să le exprime.

La rândul său, jurisprudenţa a contribuit, cu unele ezitări inerente oricărui început, la conturarea noţiunii, împărtăşind în cadrul soluţiilor sale, când una, când cealaltă din principalele teorii elaborate în această importantă materie.

Teoria domenialitaţii publice constituie o modificare esenţiala adusă instituţiei proprietaţii din dreptul civil, dacă ne gândim doar la regula inalienabilitaţii şi imprescriptibilităţii domeniului public.

De aceea, toate discuţiunile, care se ivesc în jurul noţiunii de domeniu public, nu prezintă numai un interes de ordin teoretic, doctrinar, ci oferă şi un interes ordin practic, domeniul public fiind supus unui regim juridic special, se îndepărtează nu numai de regimul juridic al proprietăţii individuate, chiar şi de regimul juridic al domeniului privat al Statului potrivit dispoziţiunilor Dreptului comun .

Bunurile care alcătuiesc domeniul administrativ se divid în categorii: unele cărora le sunt aplicabile regulile de drept privat, pentru domeniul privat, altele destinate folosinţei publicului şi nesusceptibite de apropiere individuală, constituind domeniul public. Acesta din urmă este inalienabil şi imprescriptibil, beneficiind de o protecţie juridică realizată prin norme de drept administrativ sau civil.

Delimitarea sa se face în condiţii care diferă de graniţa prevăzutăde Codul civil pentru proprietaţile private, iar litigiile în legătură cu bunurile din domeniul public atrag, de cele mai multe competenţa materială a instanţelor de contencios administrative.

Ansamblul tuturor acestor reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun, constituie in opinia lui Andre de Laubadere "regimul domenialitaţii”

Fisiere in arhiva (2):

  • Regimul Juridic al Domeniului Public.doc
  • Universitatea din Craiova.doc

Alte informatii

Universitatea din Craiova Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative “Nicolae Titulescu” Secţia Administraţie Publică