Regimul Juridic al Falimentului in Dreptul Comertului International

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Regimul Juridic al Falimentului in Dreptul Comertului International.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 335 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. univ. dr. Brandusa STEFANESCU

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

Cuprins
Capitolul I. Introducere
Capitolul II. Institutia falimentului din perspectiva istorica. Evolutia
reglementarii în materie de faliment în principalele sisteme
de drept.
1.Evolutia notiunilor de falit si faliment
2.Institutia falimentului în dreptul roman
2.1.Falimentul în vechiul drept roman
2.2. Venditio bonorum
2.3. Epoca imperiala
3.Institutia falimentului în Evul Mediu
3.1. Statutele oraselor italiene
3.2. Reglementarea franceza
3.3. Statutele engleze
3.4. Reglementarea germana
4.Institutia falimentului în epoca moderna
4.1. Franta
4.1.1. Codul comercial francez din 1807
4.1.2. “Îmblânzirea” dreptului falimentului în sec.XIX
4.1.3. Legea si Ordonanta din 1967. Nasterea unui drept
modern al procedurilor colective
4.1.4. Legea franceza nr.85-98 din 25 ianuarie 1985. De la
dreptul falimentului la dreptul întreprinderilor în
dificultate.
4.2. Germania
4.3. Anglia
4.4. S.U.A.
4.5. Italia
5.Evolutia institutiei falimentului în dreptul românesc
5.1. Evolutia institutiei falimentului pâna la adoptarea Codului
comercial român din 1887
5.2. Institutia falimentului dupa 1990
3
5.3. Legea nr. 64/1995- între adoptare si adaptare
6. Concluzii
Capitolul III. Reglementarea situatiei întreprinderilor în dificultate în
legislatia moderna.
1.Aspecte introductive
2.Sistemele traditionale de reglementare a institutiei
falimentului
2.1.Grupul latin
2.2.Grupul germanic
2.3.Grupul anglo-saxon
2.4.Tendintele evolutiei actuale a celor trei sisteme
traditionale
3.Scopul procedurii. Tipuri de proceduri si alegerea între
acestea
4.Conditiile aplicarii procedurii
4.1.Conditii privind debitorul
4.1.1.Conditia calitatii de comerciant a debitorului
4.1.2.Categorii de debitori supusi unor reglementari
speciale
4.2.Conditii referitoare la starea economica a debitorului
4.3.Conditii care permit definirea conceptului care
desemneaza starea economica a debitorului
4.3.1.Conditia comercialitatii datoriilor
4.3.2.Conditii privind cuantumul creantei
4.3.3.Conditia caracterului cert, lichid si exigibil al
datoriilor
5.Obiectul procedurii
6.Deschiderea procedurii. Cererea introductiva
7.Participantii la procedura
7.1.Competenta materiala si teritoriala a instantelor
judecatoresti
7.2. Judecatorul delegat
7.3. Administratorul sau lichidatorul
7.4. Rolul creditorilor în desfasurarea procedurii
8.Consecintele deschiderii procedurii insolventei
8.1.Consecintele deschiderii procedurii asupra drepturilor
creditorilor

Extras din document

Capitolul I

Introducere

Într-o lume a globalizarii, având la baza mobilitatea factorilor de

productie si posibilitati atât de complexe de transport si comunicare,

întreprinderile investesc în tara în care gasesc mediul cel mai potrivit pentru

a face afaceri, care, din punct de vedere formal si informal, prezinta cât mai

putine constrângeri. Investitorii construiesc uzine, creeaza locuri de munca si

încheaga afaceri în tara în care gasesc cel mai bun mediu institutional pentru

propria lor strategie de afaceri. De asemenea, investitorii cauta legi stabile,

solutii previzibile pentru disputele legale si sisteme judiciare corecte. O parte

importanta a acestui mediu institutional o reprezinta si legislatia nationala în

materie de faliment.

Iata de ce, dezvoltarea activitatii economice internationale aduce în

prim plan necesitatea unei priviri comparative asupra legislatiei falimentului

în diferite state. Mai întâi, pentru ca, daca o întreprindere are activitati

economice transfrontaliere, creditorii au nevoie sa stie daca si în ce mod îsi

vor recupera banii daca partenerul lor de afaceri este declarat în faliment în

tara sa. Este important de stiut care este procedura si tratamentul la care un

creditor sa se astepte în cazul falimentului debitorului sau. În al doilea rând,

o companie multinationala, cu dezmembraminte într-un alt stat trebuie sa

cunoasca legislatia acestui alt stat în materie de faliment întrucât aceste

dezmembraminte pot avea parteneri de afaceri care sa fie declarati în

faliment sau pot fi ele însele subiectul unei astfel de proceduri. 1

O astfel de privire comparativa constituie un prim obiectiv al

prezentei lucrari.

Pe de alta parte, marirea numarului de cazuri de insolventa

transfrontaliera este o consecinta directa a expansiunii schimburilor

comerciale si a investitiilor în întreaga lume. 2

1 Patrick Ziechmann, Business Bankruptcy in Germany, An Introductory Analysis, American Bankruptcy

Institute, 1997, p.9

2 a se vedea în acest sens UNCITRAL, doc. A/52/17, p.14

9

Dar legislatiile nationale în materie de faliment nu au urmat ritmul

acestei evolutii, ajungând sa fie depasite de realitatea economica. Solutiile

juridice adoptate nu sunt, cel mai adesea, nici adecvate, nici uniforme, ceea

ce anuleaza sansele de redresare ale întreprinderilor în dificultate, împiedica

o administrare echitabila si eficienta a cazurilor de insolventa

transfrontaliera, îngreuneaza protectia bunurilor debitorului contra

dispersarii si împiedica maximizarea valorii acestor bunuri.

În ultima instanta, lipsa de previzibilitate în tratamentul cazurilor de

insolventa transfrontaliera afecteaza fluxul de capital si descurajeaza

investitiile straine.

În fine, cazurile de frauda internationala, prin disimularea bunurilor de

catre debitor sau transferul lor peste frontiera devine o problema din ce în ce

mai grava, atât prin amploare, cât si prin frecventa.

Analiza mecanismelor de cooperare internationala menite sa faca fata

acestor probleme constituie cel de al doilea obiectiv major al lucrarii.

10

Capitolul II

Institutia falimentului din perspectiva istorica.

Evolutia reglementarii în materie de faliment în

principalele sisteme de drept

1. Evolutia notiunilor de falit si faliment

Procedura falimentului nu reprezinta o creatie a legislatiei moderne, ci

rezultatul unui proces adaptare a dreptului la realitatea timpurilor, al unui

proces evolutiv, care începe cu vechiul drept roman si continua înca, într-un

ritm mai accentuat ca oricând.

Etimologia cuvântului “faliment” indica provenienta acestuia din

limba latina de la verbul “fallo-fallare” tradus prin “a lipsi, a scapa” în

sensul ca falitul „lipseste”, adica nu-si îndeplineste obligatia de a plati

creditorii sai, dar având, totodata si sensul de „a însela” („fallo spem”- „a

însela speranta”).3 A fost transpus în limba italiana devenind verbul „fallire”

care se traduce prin „ a gresi, a înceta o plata, a însela , a nu raspunde la

asteptari” si „falimento”- substantiv însemnând „faliment, eroare, greseala”.

Semnificatia lexicologica permite observarea celor doua sensuri majore ale

termenului: pe de o parte, acela de faliment, încetare de plati, ce determina

incidenta procedurii, iar pe de alta parte, greseala, eroare sau chiar

înselaciune (acest din urma sens presupunând elementul intentional).

Persoana falitului era cunoscuta sub denumirea de „decoctor”(“om

ruinat, cel care si-a mâncat averea”) sau „defraudator”, iar în epoca

moderna sub denumirea de „fallito” în italiana, „failli” în franceza, „fallido”

în spaniola si „failure” în engleza.4

Fisiere in arhiva (1):

  • Regimul Juridic al Falimentului in Dreptul Comertului International.pdf

Alte informatii

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE teza de doctorat