Regimul Juridic al Spațiului Cosmic

INTRODUCERE

Din octombrie 1957 ~ momentul de debut al activitatii spatiale - domeniul dreptului in general, si cel al dreptului international in special, s-au îmbogatit cu o noua ramura a dreptului international - dreptul cosmic.

Interesul stiintific determinat de explorarea si folosirea spatiului cosmic a fost în scurt timp depasit, astfel încât s-a conturat un nou domeniu de activitate umana a carui utilitate si importanta este evidenta.

Interesele în aceasta activitate nu sunt si nici nu trebuie sa fie individualizate pentru fiecare stat în parte sau grupuri de state, astfel încât explorarea si folosirea spatiului cosmic sa devina obiectul realizarii unor interese distructive, ci progresele realizate în activitatea spatiala sa fie folosite în interesul si pentru binele întregii omeniri, astfel încât toate statele, indiferent de marimea lor sau de gradul de dezvoltare sociala, economica, etc, sa beneficieze în mod egal de pasii facuti pe acest drum, al descoperirii continue si folosirii spatiului cosmic.

Pentru aceasta, se impune în mod stringent ca activitatea cosmica sa cunoasca o reglementare, o ordonare în continut si scop.

Data fiind importanta si consecintele activitatii de explorare si folosire a spatiului cosmic, reglementarea juridica a operatiunilor reclamate de aceasta activitate, precum si a urmarilor sale, constituie o preocupare prioritara a O.N.U., sub ale carui suspicii, prin activitatea statelor, au aparut primele reglementari juridice internationale de interes general, care au contribuit la conturarea într-un ritm rapid, a acestui nou domeniu al dreptului international, care este dreptul cosmic.

Aspectele juridice ale folosirii spatiului cosmic sunt multiple si, în încercarea elucidarii lor, în literatura dreptului international si-au facut aparitia multiple lucrari consacrate în exclusivitate problemelor ridicate de exploatarea si folosirea spatiului cosmic.

Totodata, domeniul reglementarii juridice a activitatii spatiale a cunoscut si cunoaste numeroase acte de drept international, bi sau multilaterale, o importanta de netagaduit având documentele încheiate în cadrul O.N. U., Tratatul spatial din 1967 si Conventiile cu reglementari speciale din 1968, 1972 si 1974.

Dar în elaborarea unor noi norme de drept ce urmeaza a reglementa o activitate atât de distincta, au aparut, cum era si firesc sa apara, numeroase piedici, neajunsuri si controverse, unele notiuni de drept cosmic nefiind înca precizate, elucidate.

Bineînteles însa ca, pe masura trecerii timpului, aceste aspecte inerente vor fi depasite, având în vedere ca un cadru juridic general, dar si special pentru spatiul cosmic trebuie sa asigure folosirea acestuia în scopuri exclusiv pasnice si în interesul egal al tuturor statelor. Aceasta misiune îi revine dreptului cosmic, ale carui principii si norme trebuie sa fie, în mod obligatoriu, în conformitate cu cele ale dreptului international.

Aparitia notiunii de „spatiu cosmic" a ridicat, alaturi de necesitatea reglementarii sale juridice, si problema delimitarii în patura gazoasa ce înconjoara Pamântul. In rezolvarea acestei probleme trebuie sa se porneasca, în principal, de la delimitarea spatiului cosmic de spatiul aerian, aceasta impunând cunoasterea si definirea caracteristicilor celor doua spatii.

Astfel, spatiul aerian sau atmosferic constituie un element al teritoriului de stat care, luat în întelesul sau geografic, presupune acea coloana de aer de deasupra teritoriului national, a apelor teritoriale si a marii teritoriale, fiind considerata ca aflandu-se sub suveranitatea totala, exclusiva, a statului respectiv.