Reglementarea dreptului de apărare în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească

CAPITOLUL I

DREPTUL LA APARARE. SCURT ISTORIC. LEGISLATIE. CARACTERISTICI

Declansarea actiunii penale are ca finalitate tragerea la raspundere si aplicarea pedepsei impotriva celui care a savarsit fapte antisociale calificate ca infractiuni.

Interesul individului,dar si cel al societatii,cer ca aceste consecinte sa fie suportate numai de cei vinovati si in raport de gravitatea faptelor savarsite,altfel spus,nici o persoana nevinovata nu trebuie condamnata si nici un vinovat nu trebuie sa suporte rigorile legii penale in mai mare masura decat se cuvine.

Asigurarea echilibrului intre interesele persoanei si cele ale societatii au impus consacrarea,ca drept fundamental al omului,a dreptului de aparare si care exprima nazuinta fireasca a acestuia de a se dezvinovati fata de acuzatiile ce i se aduc,si de a-si sustine punctele sale de vedere pentru a scoate la lumina adevarul.

In legislatiile penale moderne se consacra dreptul la aparare,fiind combatuta teza potrivit careia sau acuzatul este nevinovat si atunci nu are

nevoie de aparator,ori e vinovat si atunci apararea sa nu mai e necesara. Teza amintita este invechita si falsa,conceptia moderna considerand just ca nevinovatul are nevoie de aparare pentru a nu fi pedepsit pe nedrept,iar vinovatul pentru a nu fi pedepsit mai mult decat se cuvine .

Se poate afirma ca in secolul XXI si mai ales in ultimele decenii, “Umanismul se identifica cu batalia pentru drepturile si libertatile omului impotriva ideologiilor totalitare opresive”.

Adunarea generala a O.N.U. a adoptat la 10 decembrie 1948 Declaratia universala a drepturilor omului,care consfinteste in art.11 al.1 ca “Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are

dreptul sa fie presupusa nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public,in cadrul caruia i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale”.

Observam ca se consacra -1)prezumtia de nevinovatie

2)publicitatea procesului penal

3)garantarea dreptului la aparare

La randul ei,Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale da o mai mare dezvoltare dreptului la aparare si garantiilor exercitarii acestuia.

Astfel,in art.6,dupa prevederile din pct.1, “Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil,in mod public si intr-un termen rezonabil...”,pct.2 invoca prezumtia de nevinovatie,pentru ca la pct.3 sa garanteze dreptul la aparare,in sensul ca,dreptul persoanei de a avea acces la o justitie echitabila,precizeaza intre altele,persoana careia i se imputa savarsirea unei infractiuni trebuie sa dispuna de timpul si de facilitatile

necesare pentru pregatirea apararii sale.

Astfel,din analiza prevederilor sus-mentionate rezulta ca,aceste dispozitii au ca scop garantarea dreptului la aparare.

Orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni are dreptul,in conditii de deplina egalitate,la urmatoarele garantii:

1. sa fie informata,in termenul cel mai scurt,intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit asupra naturii si motivelor acuzatiei ce i se aduce;

2. sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale si sa comunice cu aparatorul pe care si-l alege;

3. sa se apere ea insasi sau sa fie asistata de un aparator ales de ea si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a-l plati,sa poata fi asistata in mod gratuit de un avocat din oficiu,atunci cand interesele justitiei impun acest lucru;

4. sa asculte sau sa ceara ascultarea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si ascultarea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

5. sa ceara a fi asistata in mod gratuit de un interpret,daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita in timpul sedintei de judecata;

6. sa nu fie silita sa marturiseasca impotriva ei insasi sau sa se recunoasca vinovata;

7. sa fie judecata fara o intarziere excesiva.