Relația dintre stat și drept

Realitatea , desigur mai puternica si mai interesanta în drept , cea mai pasionanta de studiat este statul “ MIRCEA DJUVARA.

Statul si dreptul sunt strâns legate , se sprijina si se conditioneaza reciproc . Au aparut deodata , din aceleasi cauze si pot fi explicate mult mai bine împreuna .

O societate umana poate sa existe , sa se dezvolte si sa se impuna numai în structuri organizate , iar structura care s-a impus , a rezistat si rezista , fiind practic de neabandonat este statul .

Cea dintâi forma de convietuire , conform opiniei azi dominante este constituita de HOARDA , adica un grup de indivizi reuniti fara nici o regula fixa , traind într-un regim de promiscuitate . În aceasta faza , organizarea sociala avea un caracter precar , instabil , viata hoardei este nomada , lipsind locurile de fixare , stabilite , lipseste agricultura , mijloacele de existenta sunt vânatoarea si pescuitul . Încetul cu încetul acest regim se schimba iesind din promiscuitatea primitiva încep a se recunoaste durabile legaturi de descendenta . Aceasta se întâmpla înainte de toate din latura materna , caci legatura ce leaga pe cel nascut de mama este mai strânsa si mai usor verificabila decât paternitatea ; în conditiile în care întoarcerea barbatilor din expeditiile de vânatoare era sub semnul întrebarii si raporturile sexuale erau libere. Se ajunge astfel dupa faza hoardei , la faza MATRIARHATULUI , în care femeia alcatuieste nucleul vietii sociale . Trecerea într-o perioada posterioara de la matriarhat la patriarhat unde tatal devine centrul vietii sociale , capul familiei , de la el calculându-se legaturile de rudenie , îsi are cauzele sale sociale si economice , determinate de schimbarile importante produse : dezvoltarea agriculturii , dezvoltarea pastoritului , a mestesugurilor , a schimburilor , etc. .

Probabil ca evolutia s-a produs cu oarecare diversitate conform conditiilor particulare ale diferitelor popoare , totusi ramâne sigur ca organizatia juridica primitiva se întemeiaza pe LEGATURA DE SÂNGE.

Grupul constituit în acest mod într-o legatura de sânge adevarata sau prezumata prin mijlocul adoptiunii ( care este un fenomen caracteristic în special grupurilor primitive care admit în sânul lor , prin ceremonii determinate indivizi straini considerându-i descendenti din propriul lor neam ) se numeste în limba latina GENS sau printr-un cuvânt scotian clan . Mai îl vom numi grup gentilic . În el domina mai ales autoritatea obiceiului , fiecare individ se considera obligat a urma exemplele stramosilor sai . Acest obicei are o autoritate tacita , dar foarte puternica , reprezentând un amestec de percepte juridice , morale si religioase . El se formeaza îndeosebi prin motivele psihologice ale obisnuintei si imitatiei . Credintele religioase conlucreaza la întarirea lui , oprind sau facând dificila orice înnoire prin teama de razbunare sau pedepsire din partea strabunilor morti .

Obiceiul are ca efect fundamental formarea unei solidaritati foarte puternice între partasii aceluiasi grup asa încât individul în sine nu are valoare , ci numai întrucât face parte dintr-un asemenea grup . De aici , doua consecinte importante . “ Prima consecinta a solidaritatii unui grup este ASISTENTA MUTUALA între asociati , în cazul în care unul dintre ei a fost ofensat de straini . Atunci grupul întreg reactioneaza si nu numai împotriva ofensatorului , ci împotriva întregului grup caruia el , agresorul , îi apartine . Reactiunea are întotdeauna un caracter colectiv “ .