Riscuri și amenințări la adresa securități interne și internaționale

INTRODUCERE

Începutul noului secol şi mileniu coincide cu cel al unei noi ere în politica internaţională, în care economia şi securitatea vor ocupa locul central în determinarea evoluţiei lumii viitoare şi a ordinii internaţionale.

Riscurile, ameninţările şi pericolele la adresa securităţii statelor, implicit a României, sunt potenţate de vulnerabilităţile interne ale acestora şi de fenomenele asociate globalizării, dintre care cele mai periculoase sunt proliferarea crimei organizate şi a extremismului. Una dintre cele mai virulente forme asociative de manifestare a acestora o reprezintă terorismul.

Modul de acţiune asimetric al organizaţiilor teroriste, nerespectarea nici unui fel de reguli sau norme de drept al conflictelor armate, ale dreptului internaţional sau cel puţin al unor norme de etică şi morală dictate de asumarea unor valori general-umane acceptate de lumea civilizată micşorează gradul de predictibilitate al acţiunilor acestora şi în consecinţă determină creşterea periculozităţii acţiunilor teroriste şi le măreşte eficienţa în mod corespunzător.

Terorismul ca manifestare nu este de dată recentă. Se poate susţine că, de fapt, el este foarte vechi, că a precedat strategia terorii care, de-a lungul timpurilor, a existat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate, terorismul, ca şi războiul, face parte din arsenalul prin care lumea se neagă pe sine, se urăşte şi se autodistruge, crezând că se purifică.

Terorismul este acelaşi de veacuri. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra SUA, prin imaginea terifiantă transmisă în direct, n-a făcut altceva decât să schimbe percepţia omenirii şi a fiecăruia în parte, să-i aducă aminte că undeva, nu departe de el, se află un monstru care-l poate ucide oricând şi oricum. Acesta a fost, probabil, şi obiectivul central al atacurilor din 11 septembrie: crearea unui coşmar universal, lumea să afle şi să nu iute că poate fi lovită şi ucisă oricând, oriunde şi prin orice mijloace.

Terorismul, acest fenomen specific, doar mediului uman (doar fiinţa umană are plăcerea sadică de a teroriza), trebuie investigat şi analizat aşa cum este, de pe poziţii cât se poate de obiective, pentru a-i decela sensurile şi mecanismele, pentru a-i afla izvoarele şi, în consecinţă, pentru a-i anihila efectele şi a-i tăia rădăcinile.

Fenomenul terorist este o ameninţare asimetrică, din umbră. Evoluţia acestuia de la o seamă sau o sumă de acte teroriste disipate la un summum al fanatismului, cruzimii şi violenţei, adică la un război terorist, şi el asimetric şi pervers, este de natură să genereze reacţia corespunzătoare a omenirii, să declanşeze războiul antiterorist care este şi trebuie să fie un altfel de război decât cel al confruntărilor armate dintre naţiuni.

Evoluţia terorismului, de la acte de înspăimântare a populaţiei, din vremea Imperiului roman şi a invaziilor barbare, până la ceea ce azi numim război terorist, război care, într-o formă sau alta, afectează întreaga planetă, este indubitabilă. Neîndoielnic, terorismul este un fenomen complex, cu cauze profunde, ce ţin de funcţionarea societăţii, de relaţiile dintre individ, grup şi societate, de raporturile sociale şi, deopotrivă de patologia socială.

CAPITOLUL I

PROBLEMATICA GENERALĂ PRIVIND ACŢIUNILE TERORISTE

Studiul în detaliu asupra apariţiei şi dezvoltării terorismului este un lucru foarte greu dacă nu chiar imposibil.

Aceasta deoarece nici astăzi terorismului nu i s-a o definiţie acceptată pe plan universal, atât în lucrările oficiale, cât şi în cele oficioase.