România în Uniunea Europeană

CAPITOLUL I

Istoricul constituirii Uniunii Europene.Relaţiile României cu celelalte ţării europene

1.1. Crearea Comunităţilor Europene

1. Planul Schuman şi naşterea Comunităţilor Europene a Cărbunelui şi Oţelului.

Încercările de integrare politică şi economică a ţărilor europene având la bază abordarea interguvernamentală s-au dovedit puţin eficiente.Era necesarăinstituirea unui mechanism, a unei construcţii supranaţionale care să gestioneze aspectele acestei integrări, sa o amplifice.

S-au trecut astfel, de la abordarea interguvernamentală a cooperării statelor europene la abordarea comunitară, supranaţională, bazată pe principiul conform căruia statele renunţă la o parte din suveranitatea lor pe care o delegă unui organism internaţional specializat, cu prerogative decizionale în domeniul său de specializare şi cu personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre şi superioare acestora.Acest transfer de responsabilitate de la state către instituţii supranaţionale presupune o anumită limitare a suveranităţii naţionale, statele membre nemaiputând să acţioneze liber, independent, în domeniul în care a avut loc acest transfer, acestei cedare de competenţă.

La data de 24 octombrie 1950 are loc constituirea unei Comunităţi Europene de Apărare (CEA), pentru intensificarea eforturilor commune de apărare.În acest scop, urma să se creeze o armată europeană comună ale cărei contingente trebuiau să fie furnizate de statele member, armata plasată sub autoritatea unui ministru European al apărării, asistat de un Consiliu de Miniştri şi responsabili în faţa unui Parlament European.

Acest organism (CEA), care dispunea de un buget militar comun şi care gestiona un program European de dotări militare, are o serie de atribuţii în domeniul elaborării şi aplicării politicii de apărare la nivel European.

Urmarea unui anteproiect elaborate de o Adunare ad-hoc, compusă din membrii Adunării CECO şi din alţi membrii suplimentari şi înaintat guvernelor celor şase state la 9 martie 1953, se propune pentru viitor şi crearea unei Comunităţi politice europene.

2. Tratatele de la Roma.Crearea Pieţei comune şi a Euratom.

După eşecul CEA era evident că o colaborare mai strânsă în domeniul militar era greu de realizat în acel moment, datorită intenselor pasiuni naţionale, şi că trebuie să fie contiuate acţiunile de unificare europeană în domeniul economic, începute prin crearea CECO.

În acest sens, în fruntea unui grup de presiune foarte influent, Jean Monnet a reuşit să promoveze două idei:

• Acea a creării unei pieţe economice commune între cei şase ş

• Înfiinţarea, după modelul CECO, a unei organizaţii în domeniul energiei atomice, o industrie esenţială, atât în timp de pace, cât şi în timp de război.

Se propune cearea unei uniuni economice generale şi a unei uniuni în domeniul utilizării paşnice a energiei atomice.Raportul este discutat la Veneţia şi este aprobat.La date de 25 martie 1957 la Roma se semnează Tratatul de instituire a Comunităţilor Economice Europene (CEE) şi a Comunităţilor Europene a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom).

Tratatul CEE stabilea ca obiective ale acestuia:

• realizarea unei uniuni mai strânse din punct de vedere economic între statele member prin aplicarea unor proceduri pentru coordonarea politicienilor economici ale acestora şi aprobarea legislaţiilor naţonale în măsura necesară funcţionării pieţei commune;

• realizarea unei uniuni vamale prin eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la intrarea şi ieşirea mărfurilor şi stabilirea unui tarif vamal comun;

• instituirea unei pieţe interne unice europene caracterizată printr-un regim de concurenţă veritabilă şi înlăturarea între statele membre a tuturor obstacolelor în calea liberei circulaţii a persoanelor, serviciilor şi capitulurilor;

• înfiinţarea unui Fond Social European pentru ridicarea standardului de viaţă.

Pentru ducerea la îndeplinirea a acestor obiective, Tratatul CEE prevede că instituţii ale acestei comunităţi:Comisia, Consiliul de moniţtri, Parlamentul şi Curtea de justiţie.Similar Tratatul CECO, tratatul CEEA prevedea crearea unei pieţe commune pentru materialele nucleare de bază, produsele şi mijloacele de producţie legate de dezvoltarea paşnică a energiei nucleare şi controlul acestuia.Raţiunea înfiinţării acestei comunităţi a costat în necesitatea recuperării decalajului ce despărţea statele member în domeniul producţiei de energie faţă de alte state, decalaj ce a determinat un deficit de energie, şi totodată necesitatea dezvoltării sectorului energetic nuclear pentru interese naţionale şi regionale comune.

Instituirea Comunităţilor europene a fost un succes a crescut progresiv comerţul între cele şase state member, eliminarea taxelor vamale s-a realizat fără probleme şi mult mai rapid decât se preconizau, la fel şi introducerea tarifului vamal extern comun.

3. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene (1992)

Uniunea Europeană (U.E.) şi-a început existenţa la 1 noiembrie 1993, fiind noua denumire a Comunităţii Economice Europene (CEE), înfiinţată în 1957. Gândirea promotoare a unei Europe unite este veche şi a fost exprimată prin diverse idei.

Adoptarea Actului Unic European a dat un imbold puternic construcţiei europena.Pentru realizarea obiectivelor fixate de acesta statele member ale Comunitaţilor Europene au adoptat o serie de măsuri ce vor conduce la o reformare substanţială a sistemului comunitar.

Astfel, în complementarea pietei unice introduce prin Actul Unic European s-a reluat problema înfiinţării unei Uniunii economice şi monetare, Consiliul European întrunit la hanova în iunie 1988 încredinând misiunea de a studia şi a propune etapele concrete ale înfiinţării acestuia unui comitet în fruntea căruia se află Preşedintele Comisiei , Jaques Delors.

Ca urmare a evenimentelor istorice ce au avut loc în anii 1989-1991-căderea comunismului şi reunificarea Germaniei, a fost întrinit la Dublin în aprilie 1990 Consiliul European special pentru a discuta problema reunificării germane şi a relaţiilor ce vor fi stabilite cu statele est-europene.Cuaceastă ocazie s-a discutat şi problema definitivării proiectului de stabilire a unei uniuni politice între statele member, la insistenţele guvernelor francez ţi germab luându-se hotarârea convocării în parallel a două Conferinţe interguvernamentale, una dedicată uniunii economice şi monetare , iar a doua dedicată realizării uniunii politice.

Cele două conferinţeintergivernamentale, ce au fost deschise la 15 decembrie 1990 la Roma, au avut rezultat redactarea unui proiect de modificare a tratatelor instituite, proiect ce a fost dezbătut la Consiliul European din 9-10 decembrie 1991.

La 7 februarie reprezentaţii celor douăsprezece state member au semnat, în localitatea olandeză Maastricht, Tratatul asupra Uniunii Europene, ce va intra în vigoare la 1 noiembrie 1993, după ratificarea sa de către parlamentele naţionale.

Tratatul, ce a reprezentat a doua revizuire fundamentală a tratatelor constitutive , înscrise alături de obiectivul economic iniţial al Comunităţilor (realizarea unei pieţe commune) şi obiectivul realizării unei politici între instituirii unei Uniuni Europene formată din cele douăspreuece state member ale Comunităţilor Euripene, care nu se substituie Comunităţilor iniţiale, ci le înglobează într-un ansamblu mai larg .