Sancțiunile Penale Aplicate Fucționarilor Publici și Demnitarilor Publici

Lucrarea de față reflectă preocuparea pentru examinarea aspectelor de doctrină și jurisprudență privind sancțiunile penale aplicate funcționarilor publici și demnitarilor pentru infracțiunile de corupție și altor fapte ilicite conexe efectuate în exercițiul funcției sale reglementate de Codul penal și alte legi întrucît fenomenul corupției se alătură în era globalizării altor fenomene care apar în sistemul politic. Dorința de a contracara infracțiunile prin reglemetări legale și inteligență în scopul combaterii fenomenului coruptibil, consider că e unica măsură de natură să restrîng cîmpul infracțional în permanentă extindere.

Perpetuarea birocrației face aproape obligatorie obținerea bunvoinței funcționarului pentru soluționarea unei probleme care apar în fața oricărui cetățean a unui stat. Numai prin înlăturarea sistemului greoi de rezolvare administrativă a cerințelor persoanelor se poate promova un climat social defavorabil traficului de influență, coruperii, primii de foloase necuvenite precum și altor fapte de abatere de la morală.

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND FUNCȚIONARUL PUBLIC, DEMNITARUL PUBLIC ȘI SANȚIUNILE DE DREPT PENAL

Spectrul subiecţilor la care se referă sancţiunile care vor fi analizate ulterior sunt desi-gur, funcţionarii publici şi demnitarii, însă trebuie să menţionăm faptul că în dispo¬ziţiile articolelor din codul penal se utilizează, de fapt, noţiunea de persoană publică, persoană publică străină şi persoana cu funcţie de demnitate publică.

Funcţionarul public a fost definit în literatura juridică de specialitate ca fiind persoana fizică care face parte dintr-o autoritate de stat aflată în raporturi ierarhice şi care a fost legal învestită cu exerciţiul unei funcţii publice executive, de regulă pentru o perioadă nedeterminată, fiind salarizată pentru activitatea depusă. Profesorul Alexandru Negoiţă a menţionat că dobândirea calităţii de funcţionar public este dată de competenţa subiectelor active participante la raporturile juridice, care desfăşoară un anumit gen de activitate datorită organizării competenţei şi diviziunii sociale a muncii, în cadrul organizaţiei respective. Activitatea subiectelor învestite cu o anumită competenţă oferă acestor subiecte o calitate oficială şi se desfăşoară, în principiu din oficiu. Această competenţă şi calitate oficială a funcţionarului public este specifică subiectelor active participante la raporturile de drept administrativ, în calitatea lor de organizatori ai executării legii şi de executare în concret a acesteia.

Prin noţiunea de persoană cu înaltă funcţie de răspundere (alin.3) se înţelege persoana cu funcţii de răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de CRM: preşedintele, vicepreşedinţi şi deputaţi Parlamentului (art.78), prim-ministrul şi membri guvernului (art. 82, 98, 101), judecători din instanţele de judecată de toate nivelurile (art.16), magistraţi Consilului Superior al Magistraturi (art.12), procurorul general şi procurori ierarhic inferiori (art.125), membri Curţi de Conturi (art.13), preşedintele şi judecători Curţi Constiuţionale (art.136) etc. care coincid cu prevederile art.123 alin.2 CP.

Nu pot fi subiecţi ai infracţiuni de corupere pasivă persoanele cu funcţi de răspundere din organele de stat, lucrători instanţelor, organizaţilor de stat care exercită numai funcţii pur profesionale sau tehnice. Însă dacă aceste persoane, concomitent cu îndeplinirea funcţilor, sunt

învestite şi cu funcţii de ordin administrativ, de dispoziţe sau organizatorico-economice, ele

devin subiecţi de corupere pasivă (medicul - pentru luare de bani sau de bunuri pentru eliberarea

certificatului de concediu medical sau participare la comisia de expertiză medicală, sau medico- miltară; profesori - în cazul în care devin membri ai comisilor de examinare sau calificare etc.)[sergiu brînză pg. 834]

De asemenea sub incidenţa sensului exprimat de noţiunea de persoană cu înaltă funcţie de

răspundere cad persoanele al căror mod de alegere sau numire este reglementat de legi organice,

funcţionari aleşi sau numiţi în organele a căror organizare şi funcţionare sunt reglementate de

legile prevăzute în alin.3 art.72 CRM şi coincide cu noţiunea prevăzută la alin.2 art.123 CP. În

calitate de persoană cu înaltă funcţie de răspundere poate să apară şi orice persoană căreia

persoana cu înaltă funcţie de răspundere i-a delegat împuternicirile sale.[comentariu cod penal ]

Astfel, no¬ţiunea de persoană publică, potrivit pre¬vederilor art. 123 CP al RM, se referă la un spectru mai mare de subiecţi, înglobând şi noţiunea de funcţionar public. Conţi¬nutul noţiunii de funcţionar public o în¬tâlnim şi în art. 2 al Legii nr. 158, care se referă anume la faptul că aceasta este o persoană fizică numită, în condiţiile le¬gii, într-o funcţie publică. [Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04.07.2008 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 230-232 din 23.12.2008, în vi¬goare de la 01.01.2009, cu modificările ulterioare. ] [3] Cât priveş¬te identificarea noţiunii de persoană cu funcţie de demnitate publică, aceasta ur¬mează a fi înţeleasă potrivit prevederilor alin. (3) al art. 123 CP al RM. Prevederile în cauză statuează că persoana cu funcţie de demnitate publică este o persoană al cărei mod de numire sau de alegere este regle¬mentat de Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie, prin nu¬mire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Gu¬vern, în condiţiile legii; persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.