Cuprins
- CAPITOLUL I
- Teoria reprezentativităţii în dreptul constituţional
- Secţiunea I
- Origine, norme şi procesul de cristalizare a
- principiului reprezentativităţii
- Secţiunea a II-a
- Conţinutul teoriei reprezentativităţii în diferite concepţii
- Secţiunea a III-a
- Reprezentarea teoriei reprezentativităţii în normele constituţionale
- Secţiunea a IV-a
- Teoria reprezentativităţii în sistemele electorale
- CAPITOLUL II
- Principiile constituţionale ale sistemului electoral
- Secţiunea I
- Noţiunea de sistem electoral în literatura română
- şi în dreptul comparat
- Secţiunea a II-a
- Tipuri de sisteme electorale
- Secţiunea a III-a
- Principiul pluralismului politic în cadrul sistemului electoral
- Sectiunea a IV-a
- Caracterul universal, egal, direct şi secret al votului
- Secţiunea a V-a
- Legătura dintre sistemul electoral şi
- formele guvernamentale reprezentative
- Secţiunea a VI-a
- Drepturile fundamentale politice
- conform Constituţiei României
- CAPITOLUL III
- Organizarea şi desfăşurarea alegerilor în România
- Secţiunea I
- Procesul organizării campaniei electorale
- ROMÂNIA
- BULETIN DE VOT
- PENTRU ALEGEREA CAMEREI DEPUTAŢILOR
- *)
- Secţiunea a II-a
- Procesul desfăşurării alegerilor
- Secţiunea a III-a
- Organizarea şi atribuţiile birourilor electorale
- Secţiunea a IV-a
- Stabilirea rezultatelor votării
- CAPITOLUL IV
- Comparaţie între sistemul electoral românesc
- şi alte sisteme electorale constituţionale
- CONCLUZII
Extras din proiect
„Legile, în înţelesul cel mai larg, sunt raporturile necesare care derivă din natura lucrurilor; şi în acest sens, tot ce există are legile sale. Divinitatea are legile sale, lumea materială are legile sale, substanţele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale”.
MONTESQUIEU
CAPITOLUL I
Teoria reprezentativităţii în dreptul constituţional
Secţiunea I
Origine, norme şi procesul de cristalizare a
principiului reprezentativităţii
Formarea şi fundamentarea teoretică ca şi transpunerea în acte constituţionale a principiului reprezentativităţii sunt mult ulterioare aplicării sale în forme diverse în organizarea politică a statelor lumii. Acceptarea sa ca principiu şi practică de desemnare a guvernanţilor este în strânsă conexiune cu teoriile moderne privind suveranitatea şi are la bază ideea că poporul nu poate exercita direct întreaga gamă de atribute de conducere, de putere statală, deoarece aceasta presupune diversificarea şi specializarea actelor de guvernare. Pe de altă parte, în societăţile moderne nu este conceput ca poporul să se guverneze pe sine prin proceduri care să permită fiecărui cetăţean accesul liber şi egal la guvernare.
"Poporul care deţine puterea supremă, spunea MONTESQUIEU, trebuie să facă el însuşi tot ceea ce poate îndeplini bine, iar ceea ce nu poate îndeplini bine trebuie să facă prin împuterniciţii săi, dacă nu-i desemnează el însuşi, aşa că este un principiu fundamental al acestui guvernământ ca poporul să-şi desemneze împuterniciţii, adică dregătorii."
Tot MONTESQUIEU spunea că "Poporul se pricepe de minune să aleagă pe cei cărora să le încredinţeze o parte oarecare din puterea sa...Dacă s-ar îndoi cineva de capacitatea naturală pe care o are poporul de a discerne meritul, ar fi de ajuns să-şi ridice ochii asupra şirului neîntrerupt de alegeri uimitor de potrivite pe care le-au făcut atenienii şi romanii şi acest lucru nu-l va pune, fără îndoială, nimeni pe seama întâmplării".
Şi în regimurile monarhice absolutiste şeful statului îşi asocia la guvernare pătura socială privilegiată, ai cărei exponenţi desemnaţi de rege potrivit bunului plac, participau la guvernare exercitând autoritatea de stat în numele monarhului.
Raporturile dintre rege şi nobilime nu se bazau pe principiul reprezentativităţii în accepţiunea modernă, ci pe relaţii de vasalitate specifice Evului Mediu. Elementele componente ale aristocraţiei feudale concentrate în organisme de conducere reprezentau din punct de vedere social o anumită pătură socială, nu exprimau o voinţa politică ci doar interesele clasei din care făceau parte .
Formularea principiului reprezentativităţi este motivată politic în lupta burgheziei împotriva monarhiei absolutiste şi a privilegiilor social-economice şi politice ale clasei nobiliare legată prin toate firele de instituţia regalităţii. În fazele de început ale luptei revoluţionare moderne, burghezia nu a putut accede la putere decât în alianţă cu poporul, în special cu categorii speciale ca meşteşugarii ale căror interese economice şi politice pretindea că le reprezintă.
In esenţa sa, principiul reprezentativităţii s-a format ca modalitate practică prin care poporul a participat direct sau indirect la dezbaterea şi adoptarea unor decizii de interes general.
Formele, instrumentele şi procedura prin care s-a realizat reprezentarea în înţelesul ei modern s-au cristalizat într-un lung proces istoric, începând cu secolul al XIII-lea şi a căpătat o formă definitivă m secolul al XVIII-lea.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bibliografie.doc
- Cuprins.doc
- Lucrare de diploma.doc
Alții au mai descărcat și
Guvernul şi atribuţiile sale 1. Introducere 1.1. Istoricul reglementării instituţiei Regulamentele Organice nu au reprezentat prima consti¬tuţie...
INTRODUCERE Din timpurile imemorabile ale istoriei şi până în zilele noastre omenirea a dovedit o preocupare constantă faţă de organizarea şi...
1. Controlul parlamentar și formele de manifestare 1.1. Principalele trăsături ale controlului parlamentar Pentru îndeplinirea scopului său,...
Capitolul 1. NOŢIUNEA DE CONTROL PARLAMENTAR 1.1. PRINCIPALELE TRĂSĂTURI ALE CONTROLULUI PARLAMENTAR Statul modern, în vederea îndeplinirii...
2. Conditiile de fond Conditiile de fond sunt cele obisnuite oricarei conventii: consimtamânt, capacitate, obiect, cauza (art.948. C. civ. )....
Creditul Reprezinta operatiunea prin care se iau in stapanire imediata resurse (de regula, sub forma de capital) in schimbul unei promisiuni de...
Pa r t e a I DREPTUL SI STATUL ÎN SISTEMUL PUTERII Capitolul I NOTIUNI GENERALE DESPRE DREPT § 1. Originea notiunii de drept Omul nu poate...
TEMA 1 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA ISTORICĂ A DREPTURILOR OMULUI 1. Evoluția istorică a Drepturilor Omului Drepturile omului - ca fenomen social -...
Te-ar putea interesa și
Capitolul I EXPLICAREA CONCEPTULUI DE DREPTURI ALE OMULUI Secţiunea 1: Apariţia şi evoluţia istorică a protecţiei drepturilor omu¬lui Omul, prin...
INTRODUCERE În alegerea acestei teme am avut drept punct de plecare viitorul. În zilele noastre se poate aprecia, fara riscul exagerarii, ca, mai...
INTRODUCERE Din timpurile imemorabile ale istoriei şi până în zilele noastre omenirea a dovedit o preocupare constantă faţă de organizarea şi...
Sectiunea I - Drept constitutional Noţiunea de drept constituţional Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduită, instituite sau...
REGIMUL POLITIC AL ROMANIEI INTRODUCERE De obicei, conceptul de „regim politic” este strâns legat de acela de „forma de guvernământ”. Uneori...
Stadiul cunoaşterii şi metodologia cercetării Aprofundarea multiplă şi diversificată, la care este supus sistemul electoral, independent ori în...
1. Definitia si notiunea sistemului electoral Majoritatea celor care abordeaza tematica electorala, definesc conjunctiv sistemul, tipurile de...
I. Procesul de transformare a României într-un stat de drept democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile...