Soluționarea Acțiunii în Contencios Administrativ

REZUMAT

Conținutul și sfera contenciosului administrativ au variat de la o țară la alta, în aceeași țară de la o perioadă la alta, de la un autor la altul. Aceste orientări diferite ale doctrinei sunt determinate, în principal de interrelațiile fundamentate între sensul material și sensul formal-organic al contenciosului administrativ.

În țara noastră contenciosul a avut o evoluție istorică deosebită, determinată de schimbările care au intervenit de-a lungul timpului. Noua lege a contenciosului administrativ a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004 și a intrat în vigoare după 30 de zile. Legea contenciosului administrativ (554/2004) îl definește ca fiind”activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate public, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.”(art.2)

Această nouă lege a contenciosului administrativ păstrează în bună parte trăsăturile legii anterioare, înscriindu-se, prin esența sa, în tradiția româneascădin perioada interbelică a contenciosului administrativ.

CUVINTE CHEIE: contencios administrativ;

acţiuni de contencios administrativ;

instanţă de contencios administrativ;

instanță competentă;

părțile litigiului;

CAPITOLUL I - CONDIȚII ALE ACȚIUNII ÎN CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

1.1 Noțiunea de contencios administrativ

Contencios –ul administrativ are două sensuri principale:

- Un sens material, referitor la activitatea de soluţionare a unor conflicte de interese sau a unor conflicte juridice, implicând natura litigiilor propuse spre soluţionare;

- Un sens organic/formal, referitor la organele competente să soluţioneze asemenea conflicte, respectiv totalitatea instanţelor judecătoreşti abilitate să verifice, prin secţiile de contencios administrativ, legalitatea actelor şi faptelor administrative contestate.

În acest sens, Constituţia României prevede, în articolul 52, alin.1 că „persoana vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea la termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.”

1.2 Condițiile de admisibilitate ale acțiunii în justiție

Acţiunea în justiţie – pe baza prevederilor Legii 554/2004 actualizată– trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. Actul contestat să fie un act administrativ;

2. Refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege;

3. Actul să aducă atingere unui drept subiectiv sau unui interes legitim;

4. Actul atacat să fie emis de o autoritate administrativă;

5. Procedura prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ;

6. Sesizarea instanţei în termen de 30 de zile;

7. Actul contestat să intre sub incidenţa legii 554/2004;

Contenciosul administrativ trebuie precizat că are două grade de jurisdicție: fondul si recursul, ambele date în competența secțiilor de contencios administrativ şi fiscal.