Șomajul în Uniunea Europeană

I. Definiţia şomajului

Şomajul este un fenomen contemporan, complex,cuprinzator, care include în sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale.

Notiunea de somaj provine de la cuvantul "chomage" din limba franceza la randul sau preluat din grecul "cauma" care inseamna "caldura mare" din cauza careia se intrerupea orice activitate.

Dictionarul explicativ îl defineste ca un fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, care consta în aceea ca o parte din salariati ramân fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca.Este o stare negativa a economiei care consta în nefolosirea unei parti din forta de munca salariata.

Somajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea si aparitia sentimentelor de alienare si excludere din viata normala, ceea ce provoaca tensiuni si amenintarea stabilitatii sociale.

Somajul se manifesta inegal pe tari, zone, perioade, sexe, vârsta, calificare profesionala. Afecteaza de cele mai multe ori tinerii si femeile, iar prelungirea în timp mareste riscul degradarii competentei profesionale si dificultatea de reintegrare.Somerul de lunga durata se descalifica, uneori iremediabil.Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de munca îl fac pe somer mai putin competitiv si antreneaza o neîncredere sporita în rândul potentialilor patroni.

Exista o serie de teorii sociologice cu referire la factorii cauzatori ai somajului:

Teoria clasica sustine ideea ca somajul exista numai pentru persoanele care vor sa se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piata muncii. Ca urmare, somajul are cauza rigiditatea salariului real la scadere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de lucratori si presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care împiedica întreprinzatorii sa ridice cererea de forta de munca la nivelul care ar absorbi întreaga oferta existenta la un moment dat. Somajul voluntar rezulta din faptul ca o parte din someri accepta voluntar sa ramâna în aceasta situatie pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp. Ea s-ar datora dorintei lor de a avea mai multa informatie despre locurile de munca ce se ofera. Considerând insuficiente informatiile furnizate pe piata muncii, ei prefera sa examineze singuri ansamblul de oportunitati în baza unor calcule de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocuparii, iar avantajul = un loc de munca mai bun).

Teoria lui John Maynard Keynes sustine ideea ca somajul involuntar exista daca, în cazul unei cresteri usoare, în raport cu salariul nominal, a preturilor la bunurile pe care le consuma muncitorii, cât si cererea totala de mâna de lucru dispusa sa munceasca la salariul nominal curent, cât si cererea totala de mâna de lucru la acel salariu, ar fi mai mari decât volumul existent al ocuparii. Cauza somajului involuntar este insuficienta cererii de consum. Cum cererea de forta de munca e derivata din cererea pentru bunurile la producerea carora este folosita, explicatia somajului involuntar nu se gaseste pe piata muncii, ci pe piata bunurilor si serviciilor. O reducere a investitiilor din diverse motive (rata dobânzii ridicata, rata profitului inacceptabila pentru întreprinzator, conjunctura nefavorabila) va reduce într-o etapa urmatoare productia, întreprinzatorii nu mai sunt interesati sa ceara angajari, iar pretul de vânzare coboara. Diferenta între volumul ocuparii anterioare si cel existent în noile conditii este somaj involuntar, pentru ca acesti lucratori ar accepta lucrul la salariul curent al pietei, dar cererea este insuficienta datorita scaderii investitiilor, care numai încurajeaza investitorii sa angajeze salariati.

Conceptia neoclasica sustine ca somajul ar rezulta din însesi procesele cresterii, ceea ce îi ofera caracterul de fenomen “natural”. Somajul ar rezulta din mobilitatea fortei de munca si conditiile de informare a pietei muncii. Statisticile arata o diminuare a perioadei medii de ocupare si, respectiv, o marire a duratei medii de somaj datorate prelungirii perioadei dintre doua angajari.

II. Forme ale şomajului

Cartile de specialitate alcatuiesc o clasificare a formelor de somaj, luând în considerare mai multe criterii:

Dupa modul de manifestare :

• Somaj voluntar (lucratorii nu sunt dispusi sa se angajeze cu salariul real existent)

• Somaj involuntar (datorat insuficientei cererii)

Dupa sex, vârsta si pregatirea persoanelor afectate:

• Somaj feminin

• Somaj juvenil

• Somaj intelectual, etc.

În analize care cupleaza criteriile cauza, sfera de cuprindere si durata, se disting:

• Somaj conjunctural (ciclic) – care apare în urma reducerilor de activitate ce au loc în fazele de recesiune, depresiune sau criza ori datorita unor perturbatii din viata economica.

• Somaj tehnologic – reprezentat de reducerea locurilor de munca datorita modificarilor în aparatul tehnic de productie. Resorbirea lui presupune recalificarea fortei de munca sau chiar reconversia ei, fiind necesara o perioada mai lunga de timp pentru reîncadrarea lucratorilor.

• Somajul structural – generat de modificari în structura activitatii si a mobilitatii profesionale; poate rezulta si dintr-o inadecvare a ofertei de munca, la nevoile diverselor domenii de activitate.

• Somaj sezonier – întâlnit cu regularitate în ramurile si sectoarele de activitate cu caracter sezonier (agricultura, turism)

• Somaj total – cuprinde întregul timp de lucru al unui salariat

• Somaj partial – reducerea temporara sau de durata a timpului de lucru (saptamâna incompleta sau zi incompleta), destul de des întâlnit

• Somaj de oferta – atunci când întreprinzatorii refuza sa mai produca si sa mai angajeze lucratori în conditiile existente de rentabilitate a capitalului, pe care le considera inacceptabile.

• Somaj de excludere, reprezentativ pentru lucratorii mai vârstnici;

• Somaj de insertie, propriu celor sub 25 de ani;

• Somaj de reconversiune, legat de restructurarile industriale.