Statul ca subiect principal al dreptului internațional public - elementele statalității

Subiectele dreptului internațional public

Subiectele dreptului internațional public sunt entitățile din viața internațională, care participă la raporturi juridice, reglemenatate de normele acestui drept. Însă, pentru a fi subiect de drept internațional, trebuie îndeplinită cerința de a fi o personalitate juridică internațională. Conceptul de ”personalitate juridică internațională”, presupune capacitatea de a fi titular de drepturi și obligații cu caracter internațional.

Avem patru categorii de subiecte de drept internațional:

1. Statele – subiecte originare, tipice, primare

2. Organizațiile internaționale guvernamentale – subiecte derivate

3. Națiunile / popoarele care luptă pentru cucerirea independenței – subiecte cu personalitate juridică limitată (până la formarea statului independent)

4. Alte entități – sunt prezente în raporturile juridice internaționale, însă nu au o personalitate juridică recunoscută (persoane fizice, organizații neguvernamentale)

În această lucrare voi prezenta statul, ca fiind principul actor în dreptul internațional. Pentru început, voi descrie definiția și caracteristicile statului în raport cu dreptul internațional public. Se va face referire la drepturile statului și la condițiile pe care statul trebuie să le îndeplinească pentru a deveni un subiect al dreptului internațional public. La finalul părții teoretice, voi prezenta cele trei tipuri de state.

În a doua parte a lucrării are loc studiul de caz a Palestinei din punct de vedere a elementelor statalității.

Statul ca subiect al dreptului internațional public

Definiția statului

Statul poate fi considerat ca principalul creator, destinatar și apărător al dreptului internațional public. Ele au fost primele și pentru o vreme îndelungată singurele subiecte al acestui drept.

Pe plan național, statul este o organizare politică a societății cu o putere suverană, care subsumează diferite autorități cu atribuții specifice – legislative, executive, jurisdicționale.

Pe plan internațional, statul este un membru al societății internaționale. Statul este subiectul direct și nemijlocit al dreptului internaționale, având capacitatea deplină de a-și asuma totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter internațional. În societatea internațională, statele sunt egale din punct de vedere juridic, indiferent de întindere, populație, dezvoltare. Ele participă la relații internaționale pe baza principiului egalității suverane, fiind singurele subiecte care dețin atributele suveranității. Suveranitatea este baza politică și juridică a calității statului de subiect de drept internațional. Statutul de personalitate de drept internațional, pe care o conferă suveranitatea statului, reprezintă aptitudinea de a acționa în cadrul comunității internaționale, prin exercitarea drepturilor și asumarea obligațiilor. Suveranitatea este un atribut al puterii de stat. În virtutea acestui atribut, statul își exercită autoritatea pe două planuri:

- Pe plan intern  statul are dreptul de a exercita puterea asupra cetățenilor săi, precum și asupra tuturor persoanelor aflate pe teritoriul și sub jurisdicția sa, prin impunerea legilor și prin aplicarea sancțiunilor în cazul nerespectării lor

- Pe plan extern  statul are dreptul de a reprezenta națiunea și o angaja în raporturi cu alte națiuni

Condiții de îndeplinit

Pentru ca o entitate să aibă personalitate juridică de tip statal trebuie îndeplinite următoarele condiții:

- Populația – este o comunitate umană permanentă, deci statul este o expresie a unui grup uman. Dreptul internațional public consacră dreptul popoarelor sau națiunilor de a dispune de ele însele, inclusiv de a se constitui ca stat suveran. Fără a avea considerațiuni de ordin cantitativ sau calitativ, o populație, care se poate defini ca popor sau națiune, poate să-și exercite dreptul la autodeterminare.

- Teritoriul – este un element-condiție esențial pentru existența grupului uman organizat politic în stat și pentru exercitarea prerogativelor suveranității în planul relațiilor interne. Dreptul internațional public are principiul integrității teriotoriale și al inviolabilității frontierelor, însă statul are dreptul la autodeterminare.

- Guvernul – este expresia concretă a organizării politice a unui grup uman. Prin defniție guvernul este autoritatea politică prin care populația se organizează în interior și prin care relaționează cu alte entități ca personalitate internaționașă. Este necesară existența unui aparat de stat constituit pe un ansamblu de structuri și reguli politic-administrative. Statul definește un cadru general al drepturilor și obligațiilor pe care populația sa le are în raport cu el însuși. Pentru dreptul internațional public nu are importanță forma de organizare statală. Guvernelor nu li se pot impune reguli internaționale de organizare internă.