Statutul Funcționarilor Publici

INTRODUCERE

Statutul funţionarilor publici, din România , prevede exercitarea funcţiei publice numai pe baza unor principii legale, precum cele ale:

- legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii;

- transparenţei;

- eficienţei şi eficacităţii;

- responsabilităţii, în conformitate cu prevederile legale;

- orientării către cetăţean;

- stabilităţii în exercitarea funcţiei publice;

- principiul subordonării ierarhice.

Alături de acestea, ca în orice stat democratic sunt şi principiile fundamentale stabilite de Constituţie, acelea ale egalităţii accesului la funcţiile publice ( art. 16 alin.1 si 3), garantându-se egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii. În acelaşi timp, se impune sa aratăm ca acest principiul al egalităţii nu exclude şi îndeplinirea de către candidaţii la ocuparea unei funcţii publice şi a altor condiţii, cum sunt cele privind naţionalitatea, capacitatea, studiile, sănătatea şi altele, potrivit Legii.

1. Accesul la functia publica

Ca în orice stat de drept, democratic, în cadrul căruia puterea aparţine poporului, şi în România, accesul la funcţia publică este deschis, potrivit dispoziţiilor constituţionale , în mod egal, tuturor cetăţenilor români care au domiciliul în ţară, fără privilegii şi fără discriminări, în condiţiile stabilite de lege.

În prezent ocuparea unei funcţii publice se face fie prin sistemul alegerii, fie prin sistemul numirii în funcţie.

Recrutarea funcţionarilor publici prin alegere are „valenţe democratice mai pronunţate”, deoarece cel ales ocupă o funcţie publică ca urmare a exercitării drepturilor electorale de către cetăţeni, în schimb sistemul alegerii nu asigură întotdeauna şi competenţa profesională a funcţionarul public. Referitor la ocuparea funcţiilor publice prin alegere, se mai poate face observaţia că în cazul unora se foloseşte votul universal si direct (cazul deputaţilor si senatorilor, al preşedintelui României, consilierilor locali şi a celor judeţeni şi a primarului), iar pentru altele se foloseşte votul indirect ( cazul preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului judeţean şi al viceprimarului).

Sistemul de ocupare a unei funcţii publice prin numire este folosit pentru majoritatea funcţiilor publice, de altfel Statutul funcţionarilor publici se referă în exclusivitate la acest sistem.

Condiţiile de acces la funcţia publică sunt acele „elemente specifice funcţiei publice prin care legiuitorul urmăreşte să garanteze valorificarea profesională a viitorilor funcţionari şi să limiteze arbitrarul în selecţie”

În doctrina de specialitate condiţiile de acces au fost clasificate în funcţie de două criterii:

- În funcţie de intervenţia aprecierii autorităţii publice, acestea pot fi:

a) condiţii obiective – autoritatea se limitează să verifice doar dacă candidatul le îndeplineşte sau nu, fără a face vreo apreciere proprie(existenţa unei diplome atestând pregătirea profesională, etc);

b) condiţii subiective – permit aprecierea din partea autorităţii publice, în funcţie de natura funcţiei şi calităţile corespunzătoare necesare.

- În funcţie de sfera de aplicabilitate, distingem între:

a) condiţii generale – vizează toate funcţiile şi demnităţile publice şi care se regăsesc în Constituţie şi în legea – cadru;

b) condiţiile speciale – impuse numai unor categorii de funcţionari publici, prevăzute de legile speciale care reglementează regimul anumitor funcţii publice.

Conform prevederilor art. 54 din Statutul funcţionarilor publici poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii generale:

1. are cetăţenia română şi domiciliul în România( cerinţa ca persona să aibă domiciliul în România decurge din faptul că funcţia publică trebuie exercitată fără intermitenţe, avănd în vedere că aceasta se caracterizează prin continuitate.

2. cunoaşte limba română scris şi vorbit;

Plecând de la dispoziţiile art.13 al Constituţiei României, care statuează că „în România, limba oficială este limba română”, cerinţa de a cunoaşte limba română, scris şi vorbit constituie o obligaţie firească a oricărei persoane care doreşte să ocupe o funcţie publică, deoerece aceasta trebuie să poată comunica oral sau în scris pentru a-şi putea îndeplini cu succes atribuţiile ce îi revin.