Structurile UE

I. Parlamentul European

Competențe și Proceduri

Votează asupra legilor privind bugetul, în cazul respingerii apare procesul de negociere cu Consiliul de Miniștri

La fiecare revizuire a tratatelor, competenţele Parlamentului European în cadrul sistemului instituţional comunitar nu au încetat să crească.

Parlamentul European se impune ferm în calitatea sa de colegislator, are competenţe bugetare şi exercită un control democratic asupra tuturor instituţiilor europene.

1 . Competența legislativă:

împarte competenţa legislativă cu Consiliul Uniunii Europene.

are puterea de a adopta legi europene (directive, regulamente etc.).

poate accepta, modifica sau respinge conţinutul legislaţiei europene.

2. Codecizie:

Procedura de codecizie a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1992) şi a fost extinsă şi eficientizată prin Tratatul de la Amsterdam (1999).

Codecizia devine procedura legislativă ordinară, acordând astfel aceeaşi importanţă Parlamentului şi Consiliului Uniunii Europene într-o gamă largă de domenii (de exemplu: transport, mediu şi protecţia consumatorilor). Două treimi dintre legile europene sunt adoptate în comun de către Parlamentul European şi Consiliu.

Comisia trimite propunerea sa Parlamentului şi Consiliului.

Aceste instituţii o examinează şi o discută în două lecturi succesive.

Dacă nu ajung la un acord după a doua lectură, propunerea este transmisă unui Comitet de conciliere format dintr-un număr egal de reprezentanţi ai Consiliului şi ai Parlamentului.

Reprezentanţii Comisiei asistă, de asemenea, la întrunirile Comitetului de conciliere şi participă la discuţii.

Odată ce Comitetul ajunge la un acord, textul convenit este trimis Parlamentului şi Consiliului pentru o a treia lectură, astfel încât acesta să poată fi adoptat în final ca text legislativ.

Acordul final al celor două instituţii este indispensabil pentru adoptarea textului.

Chiar şi în cazul în care Comitetul de conciliere convine asupra unui text comun, Parlamentul poate respinge actul propus cu majoritatea absolută a membrilor săi.

3. Procedura de codecizie

a) prima lectură

Comisia prezintă simultan Parlamentului şi Consiliului o propunere legislativă.

Parlamentul adoptă amendamente şi le transmite Consiliului.

În cazul în care Consiliul este de acord cu rezultatul primei lecturi în Parlament: textul legislativ este adoptat.

b) a doua lectură

În cazul în care nu acceptă votul Parlamentului, Consiliul adoptă o poziţie comună.

Dacă Parlamentul aprobă poziţia comună sau nu se pronunţă, textul legislativ este adoptat în forma poziţiei comune

Parlamentul depune din nou amendamentele care nu au fost reţinute în poziţia comună.

În cazul în care Consiliul aprobă modificările, textul legislativ este adoptat. În cazul în care Consiliul le refuză, se convoacă un Comitet de conciliere (format din 27 de membri din partea Parlamentului şi 27 de membri din partea Consiliului), care va încerca să reconcilieze poziţiile celor două instituţii.

Parlamentul poate respinge poziţia comună printr-o majoritate absolută a membrilor săi; în acest caz, textul legislativ este respins.