Teoria generală a dreptului

1. DEFINITIA DREPTULUI Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat,in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat, a caror respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului. Dreptul ca sistem al normelor juridice, nu constituie un scop in sine, este o necesitate istorica,un progres social real. Formarea dreptului, ca sistem de reguli care exprima vointa de stat si a caror respectare este asigurata de puterea statului,constituie un proces de durata si de o mare complexitate proces care prezinta particularitati de la un popor la altul, de la un stat la altul. Este creat pentru a reglementa conduita oamenilor. Reglementarile juridice obliga oamenii sa se comporte dupa anumite norme juridice,norme ce dau drepturi si obligatii. De aceea este posibil ca,uneori, interesele individuale, vointa unei personae,sa fie contrare, opuse intereselor individuale,vointei generale. Esenta sociala a dreptului consta in exprimarea normativa, general-obligatorie a vointei generale, care se manifesta direct sau indirect ca vointa de stat. Dreptul cuprinde elemente de natura ideologica, relationala si institutionala. Prin drept sunt aduse la indeplinire, cele mai importante masuri politice, formulate ca fiind ale statului. Ideile, sentimentele si volitiunile cu privire la drept, din cadrul unei oranduiri sociale, au caracter social. In cadrul constiintei juridice, cel mai important rol il are ideologia juridica. Corelatia dintre constiinta juridica si drept, constituie o premisa de elaborare a dreptului. Politica se realizeaza numai prin elaborarea dreptului si a normelor juridice

2. NORMELE TEHNICE (tehnologice)

Normele tehnice ocupa un loc deosebit datorita specificului lor in comparatie cu celelalte norme sociale si anume: ele reglementeaza comportarea oamenilor in procesul de productie, fata de natura, fata de mijloacele de productie si uneltele de munca. Normele tehnice sunt expresia raportului dintre legile naturii si conduita umana .Regulile tehnice, ca si toate regulile de comportare a oamenilor, sunt rezultatul practicii productive si generalizeaza aceasta practica. Daca o regula tehnica este corect formulate sau nu, se stabileste in decursul practicii productive, care va confirma regulile tehnice. Scopul normelor tehnice este de a se obtine, cu minimum de efort maximum de rezultat. Normele tehnice pot fi inculcate de oameni; de aceea, acestea sunt sanctionate,prin faptul ca nerespectarea indicatiilor cuprinse in ele duce la obtinerea unui rezultat nefavorabil, diferit de cel scontat, urmarit. Normele tehnice nu fac parte, de regula, din sistemul reglementarii juridice a relatiilor sociale. Totusi, aplicarea unor norme tehnice, prezentand un interes deosebit, este asigurata si prin forta coercitiva a statului. Normele tehnice fac corp comun cu actele normative juridice, capatand, pe langa aspectul lor tehnic, tehnologic, un caracter juridic. Normele de drept, consacrand o serie de categorii de norme tehnice, concura la dezvoltarea productiei in diferitele ei domenii, la procesul ethnic in general .

3. MORALA

Reprezinta un ansamblu de conceptii si reguli cu privire la bine sau rau, drept sau nedrept, permis au nepermis. Notiunile de bine si de rau cu care opereaza normele de morala nu sunt date odata pentru totdeauna, ci variaza de la o oranduire la alta, de la un popor la altul. Normele de morala indica oamenilor conduit necesara si arata consecintele nerespectarii acestei conduite, sanctiunile morale. Astfel, mediul social reactioneaza la fapte imorale prin oprobiul public, dispret,iar subiectul care a comis o fapta imorala, constient de ea, poate avea mustrari de constiinta, pareri de rau.

Problema raportului dintre morala si drept a preocupat gandirea juridica inca din antichitate. Doctrina juridica a intampinat mari dificultati in delimitarea sferei dreptului de sfera eticii. Potrivit unei conceptii a doctrinelor, sfera dreptului si morale ar coincide sau dreptul ar fi un minimum de morala. Stiinta dreptului, teoria pura a dreptului trebuie sa faca abstractie in cercetarea dreptului, de influenta morale, a politicii asupra dreptului.

Incercand sa stabilim principala deosebire dintre etic si juridic, observam ca sfera morale este mai vasta decat cea a dreptului, ea reglementand comportarea in cele mai diferite relatii sociale. Astfel, normele procesuale civile si penale si multe alte norme juridice cu caracter tehnic- organizatoric-nu cuprind in sine si o apreciere de ordin moral .

Normele de morala nu sunt, de regula, norme scrise, ele nu sunt in mod obligatoriu cuprinse in anumite acte oficiale, fiind produsul colectivitatii sociale neorganizate. respectarea normelor de morala nu este garantata, de regula, de forta coercitiva a statului, ci de actiunea unor factori sociali, a opiniei publice, a educatiei etc.

4. NORMELE ORGANIZATIILOR SOCIALE

Normele organizatiilor sociale constituie o categorie importanta a regulilor sociale . Ele sunt creatia organizatiilor sociale nestatale, a partidelor politice, a organizatiilor profesionale, economice, cultural, sportive, etc.

Normele elaborate de aceste organizatii poarta amprenta gradului de organizare, a scopurilor urmarite de ele.

Normele elaborate de organizatiile sociale se deosebesc de celelalte norme sociale nejuridice–cum sunt normele de morala, obiceiurile, regulile de convietuire sociala-prin faptul ca exprima vointa unei anumite organizatii, respectarea lor fiind asigurata prin fortele de care dispune aceasta organizatie. In cazul nerespectarii normelor organiizatiilor sociale, se aplica sanctiunile pe care le-a stabilit organizatia, cea mai grava sanctiune fiind excluderea din organizatie.

Normele de drept si normele organizatiilor sociale, cu toate deosebirile dintre ele,se afla intr-o influenta reciproca. Actele organizatiilor sociale pot fi impartite in diferite categorii, in functie de intinderea materiala a efectelor pe care le produc. Se disting normele organizatiei respective, precum si normele care se extind asupra altor categorii de cetateni. Normele cu caracter intern sunt cuprinse in statutele acestor organizatii si in alte acte elaborate de ele, cum sunt regulamentele, rezolutiile, etc.

Normele organizatiilor sociale pot produce efecte juridice numai atunci cand actele normative in care sunt cuprinse sunt aprobate de stat. aceasta aprobare poate fi de trei feluri: aprobare prealabila, elaborare concomitenta de catre un organ de stat si o organizatie sociala a unor acte care cuprind norme juridice si aprobare ulterioara.

Actele juridice ale organizatiilor sociale nu-si pierd caracterul lor social, ele avand o natura mixta de acte sociale si juridice .