Teoria generală a dreptului

Teoria generala a dreptului

Teoria generala a dreptului reprezinta fenomenul juridic alcătuit din totalitatea ideilor, conceptelor, opiniilor cu privire la drept, cu privire la necesitatea impunerii anumitor comportamente membrilor unei comunitati prin norme juridice.

In sistemul stiintelor juridice se pot distinge, in functie de sfera si modul de abordare a studiului dreptului, trei grupe si anume:stiintele juridice teoretice globale , stiintele juridice de ramura si stiintele juridice istorice.

Teoria generala a dreptului se inscrie in prima grupa din cele trei amintite.

Teoria generala a dreptului are ca obiect de studiu abordarea teoretica, generala, a dreptului in intregul sau, studiul global al dreptului ca fenomen social, cu functiile si formele sale de manifestare. Deoarece teoria generala a dreptului studiaza dreptul in ansamblul sau, in generalitatea si integralitatea sa, studiaza ordinea juridica in globalitatea sa, ea formuleaza definitia dreptului, conceptele si categoriile specifice dreptului si cu care opereaza toate stiintele juridice.Asadar , ea elaborează şi defineşte norma juridică şi raportul juridic, noţiunea de subiect de drept, noţiunea de răspundere juridică, de aplicare ori interpretare a dreptului.

Dreptul

Dreptul apare odata cu statul atunci cand societatea umană se structurează în forme de organizare diferenţiate din nevoia reală de a se apăra împotriva celor care atentau la existenţa ei şi în scopul unei gospodariri mai bune a resurselor materiale.Nu doar statul poate asigura forta de constrangere ci si armata, biserica , grupuri criminale,economice sau revolutionare care au impus uneori regulile lor celorlati sub amenitarea cu sanctiunea.

Dreptul reprezintă ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către stat care au ca scop organizarea şi disciplinarea comportamentelor umane, în principiu relaţiile din societate într-un climat specific manifestării coexistenţei şi libertăţilor, a apărării drepturilor esenţiale ale omului şi a statornicirii spiritului de dreptate.

Dreptul ca sistem al normelor juridice nu constituie un scop in sine. El este creat pentru a reglementa conduita oamenilor Aceasta se realizeaza prin reglementari juridice ce obliga oameni sa se comporte dupa anumite norme juridice. Aceste norme le dau oamenilor drepturi si obligatii.

Dreptul ca sistem al normelor creaza raporturi sau relatii juridice.

Dreptul ca expresie a vointei de stat reprezinta un obiectiv important al multor curente juridice si este privit ca un fenomen volitional sau nevolitional si il situeaza in sfera normativului si/sau al relatiilor sociale.

Dreptul se prezinta ca o unitate intre continut si forma. Continutul conditioneaza formele de exprimare denumite izvoare ale dreptului sau izvoare formale ale dreptului.Formele de exprimare ale dreptului sunt acte normative si in primul rand legile, obiceiul juridic, precedentul juridic, contractul normativ.

Normele tehnice

Societatea umană funcţionează după nişte norme şi principii şi orientează comportamentul oamenilor.Termenul de “normă” este o categorie generală folosită de diferite ştiinţe: juridice, economice, politice, sociologice, tehnice.

Norma tehnică are în vedere cerinţa comportamentului uman faţă de natură, se întemeiază pe legile naturii şi au un caracter obiectiv, deci nu depind de voinţa omului. Omul nu le poate schimba, dar le poate şi trebuie să le cunoască pentru a le folosi în mod corect. Un exemplu de normă tehnică este prelucrarea pământului în conformitate cu normele agrozootehnice, sau normele de folosire a unei maşini, a unui agregat sau utilaj tehnic. Fără respectarea normelor tehnice nu se poate obţine rezultatul dorit.

În societatea modernă industrializată şi computerizată folosirea şi respectarea normelor tehnice cu mare cuprindere este foarte importantă pentru ca activitatea umană să se poată desfăşura normal şi cu un randament deosebit. De aceea, multe norme tehnice au devenit obiect de reglementare juridică, devenind prin aceasta şi norme sociale juridice( de exemplu: domeniul ecologic, cel al circulaţiei, al transportului şi telecomunicaţiilor etc.)