Teoria Relațiilor Internaționale - Perestroika și Glasnost

1. Contextul istoric și importanța temei alese

Ca și alte secole, secolul XX se termină înainte de termenul calendaristic. Se încheie la sfârșitul anilor '80, lăsând anii '90 unei perioade total diferite de profilul său, aparținând mai degrabă și constituind puntea spre secolul și mileniul deschis de anul 2000.

Linia despărțitoare o procură un eveniment epocal: destrămarea URSS, după șapte decenii de existență și de copleșitoare prezență în treburile lumii. Se încheie Războiul rece care durase patru decenii. Din URSS se desprind 13 state, iar din sfera ei alte 7 state. Desfacerea de imperii a fost legată întotdeauna de războaie, în aval sau în amonte. De data aceasta lucrurile au decurs relativ pașnic.

Este meritul lui Gorbaciov și al școlii sale diplomatice de a fi renunțat la zăgăzuirea prin forță a căii irezistibile spre independență, care constituise o scurtă reacție inițială. Mai mult decât atât, Germania răsăriteană nu numai că se retrage din lagărul socialist în timp ce forțele sovietice pleacă, ci se reunește cu Germania occidentală. Germania devine, cu cei 70 de milioane de locuitori, un factor important al politicii internaționale, sub privirile suspicioase ale marilor puteri, care anterior îi acceptaseră de facto diviziunea, ca o garanție a păcii pe continent. Și celelalte țări îmbrățișează democrația fără zguduiri prea mari. Este semnificativă dizolvarea de catifea a unei federații, separarea Cehiei de Slovacia prin bună înțelegere .

Revoluția română din 1989 a făcut excepție prin caracterul său violent. Presiunile naționaliste reînvie peste tot, odată cu înlăturarea capacului greu prin care regimurile totalitare ținuseră sub control atât amenințările pentru socialism cât și pe cele etnice sau identitare.

Noua eră a fost primită cu o mare satisfacție și cu o imensă speranță. Întrucât principala sursă de amenințare în cursul Războiului rece fusese îndepărtată, la orizont se întrevedea reînvierea păcii împreună cu instaurarea democrației și adoptarea economiei de piață: „Sfârșitul istoriei”, așa cum scria Fukuyama.

Cauzele care au dus la căderea regimurilor comuniste din estul Europei sunt considerate a proveni de la liderul sovietic Mihail Gorbaciov, probabil persoana care a marcat decisiv istoria secolului XX. Acesta, odată venit la putere în martie 1985, într-o perioadă de criză a sistemului comunist a dorit să îl reformeze din temelii, atât în U.R.S.S., cât și în celelalte state comuniste.

În acest sens, a emis două concepte de reformare intitulate „perestroika” și „glasnost”. „Perestroika” sau „restructurarea“, autoriza înființarea de întreprinderi private în sectoarele meșteșugărești, al comerțului cu amănuntul și al serviciilor, permițând legalizarea cooperativelor de producție în sectorul bunurilor de consum și al alimentației. Prin „glasnost”, tradus ca „transparență“, se încerca moralizarea treptată a societății, pentru ca aceasta să redescopere libertatea de gândire, de exprimare și a religiei, ridicarea parțială a cenzurii asupra presei și libera denunțare a diverselor abuzuri. Demersul reformator al lui Mihail Gorbaciov se înscrie în linia inițiativelor din trecut prin care se încercase reînnoirea sistemului, chiar dacă ele au fost cu mult mai timide decât ceea ce va întreprinde ultimul lider sovietic.

„Improvizațiile” ultimului lider sovietic au modelat istoria recentă și, tocmai de aceea, consider că politica dusă de acesta merită a fi tratată. Voi începe prin a prezenta premisele reformării statului sovietic, realizările cu impact în mediul social, dar și eșecurile survenite, urmând să ilustrez recepția procesului reformator în țara noastră.