Teoria și Tactica Polițienească privind Stoparea Încălcărilor în Grup a Ordinii Publice

Introducere

„ Ceea ce-i drept să fie şi puternic

şi ceea ce – i puternic să fie şi drept ”.

Blaise Pascal

Declaraţia universală* , constituţia Republicii Moldova,* declarând drepturile şi obligaţiile cetăţenilor îşi asumă responsabilitatea pentru realizarea lor în viaţă.

Legislaţia administrativă (capitolul 13) şi cea penală (capitolul II, III, XIII), reglementează relaţiile obşteşti care apar în urma diferitor încălcări a ordinii publice.

Astăzi Republica Moldova se află la o etapă de tranziţie de la sistemul centralizat de comandă, organizarea politică comunistă spre economie de piaţă, spre democraţie.

Aceasta implică operaţia unor probleme atât de ordin politic cât şi social – economic. Pe lângă acestea, tot mai des îşi confirmă activitatea unele forţe distructive care, în scopuri avide, pot crea starea, în care, în baza unor emoţii, considerente politice, social – economice, îndeamnă unele elemente la acţiuni violente împotriva oamenilor, organe de stat şi obşteşti, a unei părţi de populaţie, intrigând vrajbă naţională şi chiar la genocid, pregătind în aşa fel terenul de operaţie a unor acţiuni ilegale de un pericol deosebit. Anume studierea acestor probleme ne convinge în actualitatea şi importanţa ei.

Apariţia unor probleme deosebit de importante în faţa organelor MAI impune o schimbare principală în activitatea lor, folosirea unor forme şi metode mai progresive, studierea practicii organelor de forţă occidentale în domeniul respectiv, crearea unei noi structuri organizatorice pentru acţiunile situaţiile excepţionale, formarea unui sistem de gestiune corespunzătoare.

Una din principalele condiţii de ridicare a eficacităţii de activitate a subdiviziunilor MAI în menţinerea ordinii publice operative complicate, constă în

* L.R.M. art. 3 cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor. Nr. 560 – XIII din 21.07.95, M. Oficial al RM. Nr. 61 din 02.11.1995.

* Constituţia RM adoptată la 29 iulie 1994 (cu modificări la data de 12 decembrie 2002) Chişinău 2002.

perfecţionarea permanentă a măiestriei personale a efectivelor. Este necesară

perfecţionarea activităţii în diferite condiţii (de la ciocniri de stradă până la dezordini de masă), ridicarea nivelului profesionalismului poliţiştilor şi lichidarea cât mai urgentă a deficienţilor ce persistă în acest domeniu. Scopul acestei teze este de a examena şi de a propune noi concepţii ce ar putea fi de folos la îndeplinirea acestor sarcini.

1.1. Clasificarea acţiunilor de încălcare a ordinii publice.

Actele de tulburare a ordinii şi liniştii publice se clasifică precum urmează:

a). După modul de declanşare:

- spontane;

- premeditate;

b). După numărul participanţilor:

- de amploare mică (3-20 participanţi);

- de amploare medie (20-100 participanţi);

- de amploare mare (peste 100 participanţi);

c). După durata desfăşurării lor:

- de durată scurtă (până la 10 minute);

- de durată medie (10 minute – 1 oră);

- de durată mare (peste o oră);

d). În raport cu spaţiul în care se desfăşoară:

- staţionare;

- mobile (fluente);

e). După mijloace folosite şi modul de exprimare:

- paşnice;

- violente;

f). După posibilităţile de cunoaştere a momentului declanşării:

- previzibile;

- imprevizibile;

g). După scopul urmărit, pot viza:

- interesul majorităţii;

- interesul de grup;

- interesul personal;

h). După natura revendicărilor:

- revendicări politice;

- revendicări sociale;

- revendicări nedefinite;

- alte revendicări.

În continuare să ne oprim la examinarea unor acţiuni spontane şi manifestaţii organizate care pot apărea în procesul menţinerii O.P. (ordinii publice).