Tipologia acțiunilor teroriste și caracteristicile acestora în societatea tehnologizată

INTRODUCERE

Practicarea terorismului nu constituie un fenomen nou, o apariţie a epocii contemporane. El s-a practicat sub, o forma sau alta, în decursul vremurilor afectând mai toate popoarele. El s-a manifestat prin acte reprobabile care au trezit in conştiinţa universala revoltă si indignare, având consecinţe cele mai negative asupra dezvoltării relaţiilor inter-umane.

Este intolerabil pentru comunitatea internaţională ca actele de terorism, de atâtea ori generatoare de distrugeri de vieţi omeneşti inocente, multe puse in afara unor zone de tensiune, să aducă atingere intereselor unuia sau mai multor state şi chiar a bazelor comunicaţiilor, a legăturilor fireşti dintre naţiuni, etnii si popoare, a ordinii internaţionale esenţială tuturor.

Apare astfel necesitatea să se ia măsuri pentru prevenirea extinderii terorismului în lume, cu deosebire în acele ţari care nu sunt amestecate in conflicte care au generat acte de violenţă şi, în consecinţă, să se intensifice eforturile de căutare a soluţiilor de înlăturare a cauzelor proliferării.

In epoca contemporană, după cel de-al doilea război mondial, în contextul declanşării şi adâncirii războiului rece s-au comis o seamă de acte teroriste situate la apogeul gravitaţii, soldate cu asasinate care aveau să atragă atenţia lumii întregi. Un număr de peste douăzeci de lideri politici, şefi de state şi guverne, aveau să cadă victime actelor de violenţă. Intre aceştia întâlnim nume ca dr.Martin Luther King- personalitate proeminentă a mişcării de emanicipare a negrilor, asasinat la Memphis la 4 aprilie 1968; Patrice Lumumba - lider al mişcării de eliberare din Congo; John Fitzerald Kennedy peşedinte al SUA; Robert Kennedy - senator al SUA; Aldo Morro - prim ministru al Italiei; Ziaur Hak - preşedintele Pakistanului.

Calitatea acestor personalităţi, modus operandi, si mai ales scopul lichidării lor fizice, sunt numai câteva din elementele care plasează aceste nume la categoria victimele actelor de terorism , şi anume de terorism politic.

Şi mai grav este că asemenea acte, au continuat să se săvârşească şi după declararea încetării războiului rece, cazurile din Africa, Orientul Mijlociu, centrul şi estul Europei, etc.,fiind pe cât de grave pe atât de semnificative.La acestea se adaugă cele având ca scop distrugeri, deturnări de aeronave, luări de ostateci etc., cazuri pe cale de proliferare.

Terorismul înseamnă, în esenţa sa, şi in sensul cel mai larg ce se poate da acestui termen, înfricoşarea unei populaţii prin acte de violenţă. Cuvântul vine din latinul terror, terroris, care înseamnă groază, frică, spaimă provocată premeditat, prin ameninţare şi premeditare.

Prin terorism ca metodă de acţiune, se înţelege practicarea teroarei. El desemnează acte de natură să provoace, într-un anumit mediu, un sentiment de teamă intensă, prevestitoare a unui rău inevitabil, cu alte cuvinte, acte intimidante sub toate raporturi l e. Privite în ansamblu, sunt considerate infracţiuni de terorism acelea care, intr-un caz concret, constituie ameninţări grave, cu tendinţa de a se repeta.

Este evident că atentatele teroriste sunt săvârşite adesea cu mijloace care pot provoca o primejdie comună si care lezează, prin efectele sale morale, interesele umanităţii întregi. Dar, privit numai prin această caracteristică - folosirea de mijloace capabile să provoace un pericol comun - nu presupune în mod necesar, nici ca intenţie, nici ca rezultate, un act de terorism. Per a contrario, terorismul nu implică obligatoriu folosirea de mijloace proprii a da naştere unui pericol comun. O populaţie poate fi terorizată prin asasinarea oamenilor politici, a unor lideri, şefi de partide, provocarea unor incendii, avarii de proporţii, etc. fără ca populaţia însăşi să fie în pericol.

Terorismul obişnuit, mai exact spus - terorismul de drept comun, se poate înfăţişa sub forma oricărei infracţiuni cu nuanţe de drept comun. Este suficient să prezinte caracteristicile intimidării. Se poate da ca exemplu: uciderea succesivă a femeilor din sadism, incendierea repetată a clădirilor din instinct piroman,calomnierea si ameninţarea continuă a mai multor persoane, sau chiar a unei singure persoane, din răutate sau răzbunare ori dintr-un instinct patologic, săvârşirea repetată de acte de tâlhărie la drumul mare şi altele. Aceasta nu înseamnă că terorismul de drept comun nu este deopotrivă deosebit de periculos, mai ales atunci când el se manifestă sub forma unor infracţiuni care au drept efect o primejdie comună. In asemenea împrejurări, dacă un singur act poate trezi bănuiala de repetare, este de natură să dezlănţuie teroarea, iar autorul să capete atributul teroristului. De pildă, fapta unui răufăcător care postează într-un loc aglomerat o maşină infernală.