Tipologia Dreptului

Introducere

Problema tipologiei dreptului în condiţiile actuale capătă o importanţă deosebit de mare. În sec. XX numărul sistemelor juridice a crescut aproape de 3 ori şi acum atinge cifra de 200.

În acest context, este vorba, bineînţeles, nu numai despre caracterisicile numerice şi despre varietatea considerabilă a sistemelor juridice naţionale, ci şi despre neuniformitatea dezvoltării sociale şi istorice, care determină joncţiunea într-o secţiune sincronică a celor mai diferite stadii de dezvoltare a dreptului. De aceea tipologia juridică este o premisă necesară a analizei diferenţiate, multilaterale a hărţii juridice a lumii. În plan filozofic ea demonstrează unitatea comunului – tipului de drept istoric, specificului - familiei de drep, şi a unicităţii – sistemului juridic naţional concret. Analiza respectivă este mai ales necesară statelor care nu au tradiţii vechi, stabile în condiţiile legiferării, care întreprind primii paşi în crearea cadrului normativ naţional; deoarece în baza acestea este posibil de a determina trăsăturile specifice ale fiecărei familii de drept, şi pe baza realităţii din ţările respective de a determina propria cale în această direcţie.

Scopul prezentei lucrări rezidă în studierea literaturii de specialitate în domeniul propus pentru investigaţie, a opiniilor doctrinare în materie şi ca rezultat formularea anumitor concluzii referitoare la tipologia dreptului.

Pentru realizarea scopului propus lucrarea de faţă a fost structurată în trei capitole, în care, într-o ordine logică şi consecutivă m-am străduit să reflect toate aspectele tematicii abordate, în vederea cărui fapt am analizat nu numai părerile autorilor autohtoni, ci şi români şi ruşi.

1. Consideraţii generale privint tipologia dreptului

După părerea unor autori , obiectul fundamental al tipologiei juridice este categoria de „sistem juridic”, strîns legată de aşa noţiuni conceptuale iniţiale ca „harta juridică a lumii”, „tipul de drept istoric”, „familia sistemelor juridice”, „sistem juridic naţional”. Într-un sens restrîns sub sistem juridic se subînţelege dreptul unui stat concret, indicat terminologic prin „sistem naţional”. În acest caz noţiunea de „sistem juridic” nu este sinonimul noţiunii „sistem de drept”, deoarece aceasta din urmă este o noţiune institutivă ce dezvăluie legăturile reciproce, raportul şi structura ramurilor dreptului, fapt ce este determinat de factori de ordin obiectivi şi subiectivi.

Noţiunea de „sistem juridic”, consideră aceiaşi autori, este mai largă decît cea de „sistem de drept”. Pe lîngă structura institutivă de drept ( sistem de drept ) ea mai cuprinde şi un şir de componente ale vieţii juridice a societăţii, analiza cărora permite evidenţierea acelor părţi şi aspecte ale dezvoltării juridice, care nu pot fi elucidate doar prin analiza structurii institutive.

Noţiunea de „sistem juridic” folosită în al doilea sens