Traficanți și consumatori de droguri - distingeri legislative, implicații specifice în abordarea legislativă și asistențială

Capitolul I: Preliminarii Teoretico-Metodologice Ale Demersului De Cercetare

I.1. Problematica abordată, motivarea alegerii temei și scopul lucrării

Tema pe care am ales să o abordez este ”Traficanți și consumatori de droguri; distingeri legislative, implicații specifice în abordarea legislativă și asistențială.”

Am ales această temă, pentru că având în vedere evoluția acestui fenomen în decursul ultimilor ani, am fost interesată să aflu care este cadrul legislativ și care sunt modalitățile abordate în încercarea de a stopa acest fenomen al consumului de droguri. Totodată, m-a intersat și care sunt modalitățile de sancțiune a persoanelor care se înrolează în traficarea substanțelor aflate sub control național.

Scopul acestei lucrări este de a observa fenomenul traficului și consumului de droguri din perspectiva legislativă și asistențială, de a observa evoluția lui în decursul ultimilor ani, cât și modalitățile de combatere în încercarea de a stopa implicațiile negative pe care le aduce la nivel societal.

I.2. Încadrări paradigmatice cu privire la consumul de droguri

Consumul de droguri se încadrează în paradigma funcționalistă și paradigma interacționistă.

I.2.1. Paradigma funcționalistă

Drogurile, au o funcție socială funcțională în societate când sunt utilizate în scopuri legitime, precum tratarea bolilor incurabile și o funcție disfuncțională când sunt utilizate în scopuri indezirabile, încălcând normele impuse de societate (Lefter, 2013, p. 269).

I.2.2. Paradigma interacționsită

Consideră că definițiile date drogurilor diferă între ele, în funcție de diferite perspective sau puncte de vedere. Din perspectiva medicilor, ”morfina este văzută ca un mijloc util pentru ajutorarea bolnavilor”, iar din perspectiva dependenților ea este considerată ”o aventură, o experiență, ca pe o necesitate care trebuie consumată zilnic și costă” (Lefter, 2013, p.270).

I.3. Teorii științifice relevante

Consumul de droguri este explicat prin prisma Teoriilor biologice; Teoriilor psihologice: Teoria întăririi, Teoria personalității inadecvate, Teoria reacției față de stima de sine scăzută sau a atitudinilor de autorespingere; Teoriile psihosociale: Teoria învățării sociale, Teoria comportamentului problemă; Teoriile sociologice: Teoria anomiei, Teoria subculturilor delincvente, Teoria dezorganizării sociale, Teoria etichetării, Teoria controlului social.

I.3.1. Teoriile biologice

Pe de o parte este influența factorilor genetici, există o anumită combinație a genelor care determină o predispoziție pentru abuzul de substanțe. Spre exemplu: toleranța organismului la doze mari sau doze mici (Lefter, 2013, p.261).

Pe de altă parte este influența factorilor ce țin de metabolismul individului, abuzul de substanțe ar fi, în fapt, rezultatul unui dezechilibru metabolic. Spre exemplu: dacă o persoană dependentă de heroină ar suferi de boli cu caracter metabolic sau de dezechilibru de metabolism, repetarea dozelor de narcotice ar fi o consecință a necesității de completare a ciclului metabolic, pe o astfel de abordare se bazează tratamentul cu metadonă prescris dependenților de heroină (Lefter, 2013, p.262).

I.3.2. Teoriile psihologice

Această teorie pune accentual pe structura personalității individului și pe rolul factorilor externi asupra acestuia (Chipea,2007, p.16).

I.3.2.1. Teoria întăririi

Oamenii tind să maximizeze recompensele și să minimalizeze sancțiunile primite. Aceasta se realizează prin două mecanisme: întăriri pozitive și întăriri negative. Întăririle pozitive apar atunci când ”individul percepe o senzație plăcută în urma consumului unei substanțe, și în consecință este motivat să repete consumul” (Lefter, 2013, p.262). Întăririle negative a comportamentului de consum de drog se realizează din ”necesitatea indivizilor de a se relaxa sau de a evita durerea, și în consecință, individul este motivat să repete consumul” (Lefter, 2013, p.262).