Traficul de Droguri

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane prin termenul "drog" se intelege o "substanta de origine vegetala, animal a sau minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant", termenul "stupefiant" defineşte o "substanţă medicamentoasa care inhiba centrii nervoşi, provocand o stare de inertie fizica şi psihica şi care, folosita mult timp, duce la obişnuinta şi la necesitatea unor doze crescande; substanţa care, prin folosire repetata, da naştere fenomenului de obişnuinţă", termenul "psihotrop, -ă" se refera la un "medicament cu actiune asupra psihicului", iar termenul "narcotic, -ă" se refera la o "substanţă, medicament, care provoacă narcoza - stare caracterizată prin pierderea cunoştintei, relaxare musculară, diminuarea sensibilităţii şi a reflexelor, provocată artificial prin acţiunea substantelor narcotice asupra centrilor nervoşi, în special in intervenţiile chirurgicale".

În prezent, traficul ilicit de droguri este o activitate criminala foarte lucrativa, cu caracter supranational, care actioneaza în conformitate cu legile economiei de piata, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum si, ca finalitate, obtinerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune,în mod justificat, interesul statului de a-si orienta, în mod cât mai eficient, propria politica în lupta antidrog, pentru apararea sanatatii propriilor cetateni si salvarea valorilor socio-morale.

Dupa clasificarea internationala a bolilor, toate drogurile si medicamentele care au actiune narcotica se impart in urmatoarele grupe:

Preparatele din opium (tot ceea ce se face din mac: opium - produsul brut si toate derivatele lui, de asemenea preparatele sintetice si medicamentele cu actiune asemanatoare: heroina, morfina, promedol-ul, omnopon-ul, dionina, codeina, fentanil-ul, fenadon-ul, metadon-ul, pentazocina si altele). Aceste preparate au efect anestezic si sunt folosite in medicina (in afara de heroina). Efectul euforic este insotit de dorinta de izolare. Bolnavul cade deseori in amortire si poate adormi in cele mai neobisnuite locuri. Pentru el este foarte important ca in aceasta stare sa nu-l tulbure nimeni. Strigarea brusca il intoarce la starea obisnuita si ii provoaca iritatie puternica. Principala primejdie o constituie reinnoirea dozei, care este destul de des intalnita in cadrul narcomaniei cu heroina. Multi oameni renumiti au murit tocmai din cauza reinnoirii dozei. Acest lucru se intampla des atunci cand bolnavul isi pregateste singur solutia pentru a o injecta intravenos. Doza fatala nu se deosebeste prea mult de cea obisnuita. Moartea incepe cu paralizia aparatului respirator. A doua primejdie este aceea a infectarii sangelui prin intermediul acului. Printre narcomani exista ingrozitorul obicei al fraternizarii cu ajutorul seringilor si poate tocmai din cauza acestui obicei regiuni intregi (de exemplu, Moscova) sunt astazi cuprinse de epidemia de SIDA.

Somniferele si sedativele (etaminal de sodiu, barbamil, barbital de sodiu, estimal, medinal, hexobarbital, luminai si altele; noxifon; tranchilizante din gama benzodiazepinului - seduxen, elenium, fenazepam, tazepam, oxazepam, lorazepam si altele; somnifere din gama benzodiazepinului -radedorm; somnifere din alte grupe chimice -cloralgidid, paradelgid, adalin, bromural si multe altele). Extazul seamana foarte mult cu betia, insa nu are miros de alcool. In comportamentul bolnavului predomina desfranarea, iar cand vorbeste i se, impleticeste limba in gura. Intr-un asemenea extaz, narcomanii deseori sunt agresivi si sunt gata sa se ia la bataie, insa coordonarea miscarilor nu este posibila. Foarte adesea are loc reinnoirea dozei, astfel incat doza necesara extazului este greu de controlat. Unele dintre cele mai rele manifestari ale abstinentei sunt convulsiile asemanatoare crizelor de epilepsie, care apar in timp de 3-6 zile din momentul incetarii consumului de somnifere sau sedative. 75% dintre bolnavi au astfel de convulsii. Inca o manifestare rea a sindromului de abstinenta in cadrul barbituromaniei este delirul barbitural (psihoza), care apare la 60% dintre bolnavi si trece mai greu decat delirul alcoolic.

Cocaina apartine grupei celor mai vechi mijloace de stimulare. Prin introducerea ei in organism narcomanul simte cresterea potentelor intelectuale si a fortei fizice. El devine sigur pe sine si energic. Simte necesitatea de a vorbi permanent si de a-si da importanta fata de cei din jur. Starea placuta dureaza foarte putin si trece, dupa care apare dorinta de consum repetat. Datorita cocainei apare cea mai puternica dependenta psihica. Din pricina consumului indelungat se poate dezvolta mania persecutiei. Transformarile psihice deseori duc la psihoza si la starea de delir. Consumatorii de cocaina tind sa-si satisfaca atractiile lor sexuale sporite imediat si aceasta dorinta ii duce adesea la incalcarea normelor generale de morala. in sens social, drogatii cu cocaina sunt cei mai primejdiosi pentru cei din jur, deoarece activitatea lor fizica sporita brusc isi gaseste uneori cele mai neasteptate forme de expresie. Celor care prizeaza cocaina deseori li se strica narile si le este afectata partea cartilaginoasa a nasului.

Preparatele din canepa indiana (hasis,marijuana, plastilina si altele). Trasatura distinctiva a fumatorilor de "iarba" o constituie lipsa controlului asupra propriei persoane si caderiie nervoase bruste, datorate unei bucurii nestapanite, care nu are motiv si care poate ajunge pana la plans in hohote. Omul este bucuros fara motiv, se agita si rosteste vorbe confuze. Canepa este un narcotic de grup.

Narcomanul se poarta asa cum se poarta ceilalti membri ai grupului. Este de ajuns sa inceapa vreunul sa rada si un ras nestapanit ii cuprinde pe toti ceilalti. Daca pe vreunul dintre narcomani il cuprinde frica, pe toti cei din jur ii poate cuprinde o adevarata panica.

Psihostimulatorii (efedrina, cocaina, "ecstasy, pervitina, amfetamina si altele). Efectul narcotic da senzatia de vioiciune, de aflux al puterilor. Vorbirea devine agitata si abunda in repetitii. Miscarile sunt navalnice, bruste. In aceasta stare, narcomanul nu poate sta in loc nici macar un minut, fara sa-si schimbe atitudinea. In cadrul consumului nemasurat de substante stimulatorii pot aparea psihoze, in timpul carora cresc nelinistea, frica si pot aparea halucinatii vizuale si auditive, mancarimea pielii. Narcomanilor li se pare ca exista insecte care vietuiesc sub pielea lor. In aceasta stare, bolnavii pot fi agresivi fata de dusmani imaginari sau se pot sinucide din cauza deznadejdii.

Halucinogenele (mai mult de 100 de preparate naturale si artificiale). Cele mai cunoscute dintre ele sunt LSD si DPT. De asemenea, halucinogenele de origine vegetala: mescalin (se afla intr-o anumita specie de cactus) si psilobicin (se afla in anumite specii de ciuperci). Aceasta este clasa preparatelor care provoaca halucinatii, vedenii asemanatoare celor din vis). Efectele drogurilor de acest tip nu sunt intotdeauna aceleasi. Unul si acelasi drog poate provoca iluzia luminii si il poate duce pe narcoman in starea de panica, provocandu-i vedenii de cosmar. Adultii rareori pot vedea un adolescent in starea de extaz provocat de halucinogene, pentru ca aceste substante sunt folosite atunci cand nu este nimeni acasa sau in locul unde nu merge nimeni. In momentul extazului, personalitatea narcomanului se imparte in doua: cel care observa si cel care traieste. Narcomanul seamana cu un schizofrenic. Dintr-o data devine supus, poate sa inceapa sa planga sau sa rada si devine imprevizibil si dezechilibrat. El traieste in sfera propriilor framantari. Deseori lasa impresia unui om absent. Narcomanii care folosesc frecvent halucinogene sufera inca de la inceput de multe afectiuni psihice. Aici, narcomania este socotita ca simptom al imbolnavirii sufletesti.

Dizolvantii (lipiciul "Moment', benzina, acetona, substantele care scot petele si altele). Intoxicarea seamana foarte mult cu betia alcoolica. De obicei sunt atrasi de ea adolescentii intre 10 si 14 ani. In starea de betie, adolescentii striga tare, sunt impertinenti, rad, canta. La ei, perceptia mediului inconjurator este denaturata. Vorbirea lor devine neclara, incalcita. Copiii si adolescentii pot sa-si provoace in mod spontan vedenii sau pot avea halucinatii. Diminuarea intelectului, care apare dupa 2-3 luni, se manifesta prin faptul ca adolescentii inceteaza sa se mai ascunda de adulti. Dupa cateva luni se dezvolta encefalopatia toxica si debilitatea mintala. Moartea poate fi provocata de paralizia aparatului respirator.