Traficul de Ființe Umane

Traficul de fiinţe umane

Prin traficul de fiinţe umane se intelege “recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare sau prin utilizarea forţei sau a altor forme de constringere, prin răpire, escrocare, înşelaciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei poziţii vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de beneficii pentru obtinerea consimţămintului unei persoane.

Traficul de fiinţe umane este ilegal. Este o violare a numeroase legi internaţionale şi a drepturilor omului si este realizat de criminali care adesea sunt membrii ai unor reţele criminale trans-nationale foarte bine organizate. Traficanţii transportă victimele prin ţară, dar si mai des peste hotare. Victimele sunt lipsite de drepturile de bază, vândute si înrobite, forţate să lucreze ca sclave sexuale sau ca lucrători necalificaţi. Victimele de regula sunt violate, brutalizate sau chiar torturate.

Cadrul normativ naţional şi internaţional cu privire la asistenţa victimelor

traficului de persoane

În ultimul deceniu, traficul de fiinţe umane adevenit o problemă majoră, atât la nivel naţional cât şi internaţional, implicând un număr mare de persoane, având profunde implicaţii de ordin social si economic.

Acest fenomen se manifestă cu precădere în zonele în care lipsesc o legislaţie corespunzătoare şi un sistem de cooperare ineficient între institutiile guvernamentale şi societatea civilă.

Traficul de fiinţe umane a crescut în România, începând cu anul 1990, sub forme clasice în mod deosebit sub forma traficului de femei pentru prostituţie. Dacă în anul 1996, conform unor date ale Ministerul Administraţiei şi Internelor, au fost descoperite 26 de reţele de traficanţi, în anul1997 au fost soluţionate peste 49 de cazuri. În primele 8 luni ale anului 2001 au fost cercetate peste 325 de persoane pentru infracţiuni de trafic.

În prima parte a anului 2003 poliţia a identificat 658 de infracţiuni legate detraficul de persoane, iar un număr de 184 reţele de trafic au fost anihilate. În perioada ianuarie 2000, decembrie 2004 numai O.I.M. (Organizaţia Internaţională pentru Migraţie) Bucureşti a acordat asistenţă la 935 de victime ale traficului de persoane.Îngrijorător este faptul că între victimele traficului de persoane se regăsesc din ce în ce mai mulţi minori. Numai în anul 2002 un număr de 59 de minori repatriaţi au declarat că au fost victime ale traficului de persoane.Dintre aceştia 22 au fost implicaţi în comiterea de furturi sub coordonarea unor majori, 31 au fost constrânşi să practice cerşătoria, iar 6 fete minore au fost obligate să practice prostituţia.Datele furnizate de diferitele instituţii confirmă o creştere a fenomenului sub toate formele, dar dimensiunea lui reală nu este cunoscută.În ultimele 6 luni ale anului, ofiţerii de crimă organizată specializaţi în prevenirea şi combaterea şi combaterea traficului de persoane au depistat 618 traficanţi şi au identificat 995 victime ale acestora.Lipsa unei politici coerente pentru eliminarea cauzelor şi a factorilor favorizanţi traficului de persoane, va face ca una din cele mai grave forme de restrângere a libertăţii umane să existe, numărul de victime sa crească de la an la an. Majoritatea femeilor traficate din Moldova ajung în ţări unde organele de drept sunt inactive, iar situatia politică instabilă. Traficanţii prosperă acolo unde autorităţile locale întorc capul sau nu au mijloace sau voinţă politică pentru a pune capăt acestor activităţi criminale. Ţările de destinaţie sunt în special ţările balcanice (Macedonia, Bosnia, Albania si regiunea Kosovo a Serbiei). Femeile de asemenea ajung in Occident, Rusia, Turcia, Emiratele Arabe Unite si Israel. În Balcani, consumatorii serviciilor sexuale sunt localnicii, dar deseori si militari din trupele internationale de mentinere a pacii, stationate in aceste zone. În alte ţări, victimele sunt vândute in verigile sclaviei sexuale sau sunt utilizate în muncă forţată. Traficanţii sunt foarte bine organizaţ în structuri criminale, deseori acestea având caracter trans-national.Ei racolează femei prin intermediul anunturilor în ziare care ofera locuri de munca bine plătite in străinatate, dar si prin o reţea largă de recrutori locali care umblă de om la om cu minciuni si înselaciuni despre viata frumoasa in străinătate.

Deseori, recrutorii sunt femei, care pot câstiga încrederea altor femei mai usor. Fiecare retea criminală poate avea pâna la 40 de membri, fiecare avindu-şi rolul strict determinat: de la cazare, pâna la organizarea călătoriei. Traficanţii recurg si la alte metode, aşa ca angajarea în câmpul muncii prin telefon, prin intermediul agenţiilor de turism sau de modele, recurgând la serviciile falsificatorilor de paşapoarte, a şoferilor de TIR-uri sau a proprietarilor de bordeluri.