Trăsături ale Sistemului Constitutional Monarhic Britanic

PREFATĂ

Orice sistem de guvernare, indiferent care i-ar fi bazele ideologice si politice ori formele de exercitare, se consolidează pe parcursul unei lungi perioade de timp. Evolutia politică a statelor releva ca atat democratia, cat si tirania s-au putut impune intr-o tară sau alta, pe parcursul unei lungi perioade istorice. Dacă comparăm cele două tipuri de regim politic, observăm că tirania, in varianta sa fascistă si comunistă s-au impus mai rapid decat democratia, intrucat s-a bazat pe concentrarea puterii la un singur centru de comandă si pe exercitarea centralizată si represivă a acesteia. Cetătenii, indivizii se supun mai rapid atunci cand sunt constransi si in scurt timp supunerea lor devine comportament politic. In schimb, democratia se consolidează mai greu si intampină rezistentă, cel putin din două motive:

a) lipsa constrangerii care ar avea ca scop unic acceptarea de către cetăteni a democratiei;

b) intelegerea incompletă sau eronată de către populatie a gradului de libertate pe care il supune democratia.

Institutiile si valorile democratiei se consolidează pe parcursul unui proces indelungat. Din această perspectivă, se poate analiza durata tranzitiei de la regimul tiranic (comunist) la democratia liberală. Daca procesului de tranzitie democratică i se poate fixa in timp momentul declansării, finalizarea consolidării sale nu poate fi prognozată cu exactitate.

Pentru statele care au trecut de la regimul politic tiranic la democratie, una dintre primele provocări a constituit-o raportarea la un model de societate democratică. Desigur, nu s-a avut in vedere un model teoretic, intrucat acesta nu poate fi transpus intr-o forma perfecta in viata sociala, ea insasi fiind contradictorie.

CAPITOLUL I: REGIMURI CONSTITUTIONALE

CONTEMPORANE

1.1. Regimuri politice si regimuri constitutionale. Regimuri intemeiate pe principiul pluralismului politic si regimuri care oglindesc o conceptie

totalitara.

Regimurile politice au fost definite in literatura de specialitate ca reprezentand anumite modalitati prin care puterea politica este organizata intr-o tara determinata.

Intr-o alta conceptie, regimul politic insumeaza insusi modul de organizare si de functionare a mecanismelor prin care se infaptuieste puterea politica, in stransa legatura cu situatia drepturilor si libertatilor democratice.

In opinia autorilor francezi, notiunea de regim politic este o notiune complexa, care face apel la regulile de organizare si de functionare a institutiilor constitutionale la sistemul de partide, la practica vietii politice, precum si la ideologie si la moravurile politice. Esentiale in aceasta privinta ar fi, potrivit unor autori, raporturile dintre fortele politice care se stabilesc in procesul guvernarii intre guvernanti si guvernati, dar si relatiile care se stabilesc intre insesi institutiile politice care fac parte dintr-un anumit sistem politic.

Existenta sistemului politic reprezinta in zilele noastre o necesitate, deoarece prin sistemul politic se infaptuieste practic posibilitatea cetatenilor de a decide, in cunostinta de cauza, asupra posibilelor orientari ale intregii activitati a organelor statului; prin acest sistem sunt definite si consacrate institutiile care le asigura drepturile si libertatile, inclusiv mecanismele la care pot recurge in situatii in care acestea ar fi nesocotite sau incalcate. Desemnarea regimurilor politice isi gaseste fundamentul intr-o anumita optiune la care cetatenii recurg. Dupa expresia lui Julien Freund, “un regim se naste dintr-o alegere politica si nu valoreaza decat prin aceasta alegere”.

In ceea ce priveste relatia dintre regimul politic si regimul constitutional, aceasta poate fi inteleasa foarte bine, deoarece orice societate politica prin insusi faptul ca implica o sfera publica de relatii este o societate politica. Indiferent de regimul pe care o societate l-ar avea- tribal, patriarhal, sau etatic- ea trebuie sa accepte in mod necesar anumite cutume, principii, precum si anumite reguli, care ii orienteaza activitatea politica intr-un anumit sens, determinand insasi natura regimului. In opinia lui Julien Freund, orice colectivitate politica comporta, prin insasi natura sa, o constitutie chemata sa reglementeze forma puterii, principiile succesiunii, raporturile intre membrii colectivitatii si autoritati. Constututia poate sa consiste chiar din norme acceptate tacit si sanctionate prin traditie dar si din intelegeri explicite, inscrise in texte cu valoare de autoritate si promulgate la cel mai inalt nivel al statului. Intr-un sens larg, deci, idea de constitutie indiferent daca este posibil sau nu a se face distinctie absoluta intre ele, cum s-ar putea efectua o demarcatie, mai usor, intre sistemul patriarhal si imperiu, sau intre democratie si tiranie.