Tratatul de la Lisabona

Motto:

" Uniunea respectă identitatea natională a statelor sale membre în ceea ce priveşte structurile sale fundamentale politice şi contituţionale, inclusiv în ceea ce priveste autonomia locală şi regională. Respectă funcţile esenţiale ale statului, în special cele care se referă la asigurarea integrităţii teritoriale a statului, la menţinerea ordinii publice şi apararea securităţii naţionale"

Tratatul de la Lisabona (art.4, pct.2)

Tratatul de la Lisabona

Introducere

După decenii de război cu costul a milioane de vieţi, înfiinţarea Uniunii Europene a marcat începutul unei noi ere în care ţările europene își rezolvă problemele la masa discuţiilor și nu pe câmpul de luptă.

Ca urmare a hotărârilor Conferinţei de la Berlin, a fost convocată la Lisabona, în zilele de 18-19 octombrie, Conferinţa guvernamentală 2007, pentru a întocmi un tratat modificator al tratatelor existente, în conformitate cu noile realităţi şi sarcini ale Uniunii .

Renunţându-se la ideea " Constituţiei Europene", obiectivul Conferinţei guvernamentale a fost acela de a înctocmi un tratat menit sa adapteze atât prevederile Tratatului Uniunii Europene ( Tratatul UE), dar cât si ale tratatului prin care a fost instituită Comunitatea Europeana (Tratatul CE).

În prezent, membrii UE se bucură de un mare număr de beneficii: o piaţă liberă cu o monedă care facilitează și eficientizează comerţul, crearea a milioane de locuri de muncă, o ameliorare a drepturilor lucrătorilor, libera circulaţie a persoanelor și un mediu înconjurător mai curat.

Normele existente au fost însă concepute pentru o Uniune mult mai mică, o Uniune care nu se vedea nevoită să se confrunte cu provocări globale cum ar fi schimbările climatice, o recesiune mondială sau criminalitatea transfrontalieră internaţională. UE are potenţialul și angajamentul de a se lupta cu aceste probleme, dar poate face acest lucru doar îmbunătăţindu-și modul în care funcţionează.

Acesta este scopul Tratatului de la Lisabona. Prin acesta, UE devine mai democrată, eficientă și transparentă. Tratatul oferă cetăţenilor și parlamentelor posibilitatea de a aduce o contribuţie mai însemnată la ceea ce se întâmplă la nivel european și conferă Europei o voce mai puternică și mai limpede în lume, protejând totodată interesele naţionale.

Tratatul prevede o nouă Iniţiativă a cetăţenilor, prin care, cu un milion de semnături, se pot cere Comisiei Europene să înainteze noi propuneri de politici.

Parlamentelor naţionale din fiecare stat membru li se va acorda un rol mai important în examinarea legilor UE înainte de adoptarea acestora, pentru a garanta că Uniunea nu își depășește atribuţiile în aspecte care ar trebui tratate la nivel naţional sau local.

1. Nevoia unui nou tratat

Tratatul de la Lisabona a fost semnat de cele 27 de state membre ale Uniunii Europene la 13 decembrie 2007. Pentru intrarea în vigoare a Tratatului, toate ţările UE trebuie să îl aprobe în conformitate cu procedurile naţionale proprii.

Uniunea Europeană s-a schimbat. Numărul de state membre este acum de patru ori mai mare. Numai în ultimii 5 ani, numărul acestora aproape s-a dublat.

Europa se confruntă cu provocări uriașe în secolul XXI, printre care criza economică, schimbările climatice, dezvoltarea durabilă, securitatea energetică și combaterea criminalităţii transfrontaliere internaţionale.

Acordarea personalităţii juridice unice Uniunii Europene (aspect care va permite o coerenţă şi vizibilitate crescută a acesteia pe scena internaţionala, prin capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizaţii internaţionale), constituie o prevedere importantă a noului tratat. Această idee, care raspunde unei constante revendicări a juriştilor din Uniunea Europeană, este reafirmată in Declaratia cu nr.32, adoptata de Conferinţa, care confirmă faptul că Uniunea Europeană are personalitate juridica, care aceasta nu o va autoriza in nici un fel să legifereze sau să acţioneze in afara competenţelor care îi sunt conferite de catre statele membre prin tratate.

Statele membre care au întocmit Tratatul de Lisabona au recunoscut de comun acord că tratatele existente nu ofereau Uniunii Europene instrumentele de care are nevoie pentru a face faţă acestor provocări și pentru a înfrunta schimbările.

• Tratatul de la Lisabona modifică și actualizează tratatele UE anterioare.

• Ţine cont de faptul că UE s-a extins de la cele șase state membre fondatoare la cele 27 din prezent și de numeroasele evoluţii din ultimii 50 de ani.

• În cazul aprobării în toate cele 27 de ţări ale UE, tratatul va îmbunătăţi metodele de lucru pentru a asigura că Uniunea își desfășoară activitatea cât mai eficient și eficace în secolul XXI.