Tratatul internațional - noțiune, terminologie și clasificare

INTRODUCERE

Tratatul internațional, cel mai important izvor al dreptului internațional a creat o serie de controverse cu privire la definirea terminologie și clasificare acestuia. În lucrarea de față vom încerca să explicăm și detalia aceste controverse.

În primul capitolul al lucrării intitulat „Tratatul internațional” am încercat să încadrez tratatul în cadrul de reglementare a dreptului internaținal și să refiefez obiectivul tratatului internațional. Primul capitol are subordonate trei subcapitole: „Noțiuni internaționale”, „Noțiune și percepte” și „Tratate încheiate de România”.

În cadrul subcapitolului „Noțiuni internaționale” am prezentat diferite definiți ale unor autori străini, iar în subcapitolul „ Noțiune și percepte” am prezentat definiți ale unor autori români asupra tratatului, precum și forma pe care trebuie să o îmbrace acesta. În subcapitolul „Tratate încheiate de România” a precizat prevederile Legii nr. 590 / 2003 privind tratatele.

Cel de-al doilea capitol al lucrării intitulat „Terminologie” cuprinde cele 18 forme pe care le poate îmbrăca denumirea de tratat internațional, enunțate de E. Satow: tratatul, convenție, acord, pact, schimb de note, concordat, protocol, modus vivendi, declarația, cartă, constituție, statut, act, act general, act final, compromis, regulamente, articole adiționale. Cea mai nouă formă pe care o îmbracă tratatul este Gentlemen’s agreement.

Ultimul capitol al lucrării intitulat „Clasificarea tratatelor” am prezentat împărțirea tratatelor după nouă criteri: numărul participanților la tratat, statutul juridic al părților, termenul de validitate a tratatelor, câmp spațial de aplicabilitate, posibilitatea de aderare, conținut, modul în care își produc efectele, forma în care sunt încheiate, funcția normativă a tratatelor.

1. TRATATUL INTERNAŢIONAL

Instituţie a dreptului internaţional, tratatul comportă un ansamblu de principii şi norme juridice care formează dreptul tratatelor; acesta reglementează procesul de încheiere a tratatului, intrarea în vigoare, efectele sale juridice şi încetarea acestora.

Cel mai important capitol al dreptului internaţional îl reprezintă dreptul tratatelor deoarece principiile şi regulile acestuia din urmă guvernează tratatul internaţional care este mijlocul principal al exprimării voinţei statelor de a crea raporturi juridice.

Tratatul internaţional asigură cadrul juridic general al relaţiilor interstatale, prevederile sale indicând drepturile şi obligaţiile părţilor din cadrul raporturilor lor reciproce. Raporturile reglementate în cuprinsul tratatelor sunt raporturi din toate domeniile vieţii internaţionale, cum ar fi raporturi comerciale, raporturi economice.

Tratatul, ca şi cutuma, este izvor principal şi tradiţional al dreptului internaţional public, sub aspectul frecvenţei şi funcţiei sale normative, funcţia sa ce conduce la crearea dreptului cu mijloace auxiliare de determinare.

Spre deosebire de cutumă, tratatul internațional are o serie de avantaje:

- tratatul are o exprimare direct, explicit, rapidă, eficientăș

- tratatul se consemnează în scris;

- tratatul prin forma lui scrisă îi confer posibilități mai ușoare de probă;

- tratatul înlătură echivocul;

- tratatul asigură stabilitatea relațiilor în sistemul internațional.

Tratatele internaţionale îndeplinesc un rol fundamental, deoarece entităţile societăţii internaţionale sunt ţinute să respecte dispoziţiile actelor juridice la care sunt părţi, în raporturile dintre ele.

Obiectul tratatului îl reprezintă raporturile juridice ce se stabilesc între state care se crează prin normele stabilite de tratat. Din obiectul tratatului rezultă faptul că acestea sunt documente create pentru confirmarea sau consolidarea unei situații juridice ori în atribuirea unui statut juridic.