Uniunea Economică și Monetară

1. SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL

1.1. Acordurile Bretton Woods

Istoria economica europeana dupa cel de-al Doilea Razboi mondial abunda in exemple care arata ca tarile aspirau la mai multa cooperare. In mod paradoxal, totusi lipsa cooperarii conduce la prabusirea sistemelor monetare internationale. Vom retine, cu titlu de exemplu, refuzul de a sustine o moneda, raspunsurile divergente la socurile economice, urmarirea politicilor economice independente si incompatibile cu mentinerea ratei de schimb fixe – mai ales cu o mobilitate crescanda a capitalurilor.

Dupa cel de-al doilea Razboi mondial, tarile cu economie de piata au adoptat Sistemul Bretton Woods, care a deschis drumul spre stabilitate monetara internationala si a stabilit suprematia dolarului. Fluctuatia din anii ’20, urmata de devalorizarile competitive ale anilor 1930, apoi de o crestere a protectionismului, conduce la stabilitatea ratelor de schimb prin instituirea acestor acorduri in iulie 1944.

Principalele axe ale sistemului Bretton Woods sunt urmatoarele:

• Un sistem de schimburi fixe, dar ajustabile;

• Fiecare tara stabileste valoarea externa a monedei sale, in aur, sau in functie de dolar, el insusi stabilit in raport cu aurul;

• Marjele de fluctuatie in raport cu dolarul sunt de  1%;

• Pot avea loc realinieri, pentru a evita devalorizarile competitive, in caz de “dezechilibru fundamental” al balantei de plati.

Sistemul Bretton Woods este adesea descris ca un sistem care ar fi asigurat un inalt grad de stabilitate ratelor de schimb, permitand astfel o crestere a schimburilor comerciale si conducand la dezvoltarea economica a perioadei de dupa razboi.

Dar trebuie sa ne amintim ca mai multi factori au facilitat aceasta stabilitate a ratelor de schimb:

• Tarile au recurs la controale ale circulatiei de capital pentru a se proteja impotriva miscarilor destabilizatoare de capital;

• Fondul Monetar International (FMI) acorda credite tarilor care au dificultati in mentinerea paritatilor in fata presiunilor pietelor;

• FMI descurajeaza schimbarile de paritati care ar fi putut, in alte circumstante sa destabilizeze sistemul.

Cu aceasta ocazie, FMI este creat pentru a supraveghea sistemul monetar international. Se creeaza de asemenea Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (devenita Banca Mondiala), Organizatia europeana de cooperare economica (OECE) in 1948 (devenita Organizatia de cooperare si dezvoltare economica – OCDE in 1961) pentru a gira ajutorul planului Marshall, si Uniunea de plati europeana, pentru a facilita comertul in Europa. Ultimele doua exemple ilustreaza tentativele de cooperare in Europa.