Urmele de Sânge

1. Noţiuni introductive

Interactiunea om-mediu înconjurător dă nastere la cele mai diferite urme, care la nevoie pot fi utile la stabilirea timpului sau succesiunii producerii anumitor evenimente, precum şi la determinarea comportamentului uman în acest proces.Din cele mai vechi timpuri tainele acestor ” martori muti ” au fost folosite la descoperirea faptelor antisociale.

Asadar prin urmă a infractiunii se întelege orice modificare intervenită în conditiile săvârsirii unei fapte penale, între faptă si reflectarea ei materială existând un raport de cauzalitate.

Noţiunea de urmă poate să aibă două întelesuri.

Într-un sens mai restrâns, urma este reproducerea construcţiei exterioare a unui obiect pe suprafaţa sau în volumul obiectului cu care a venit în contact în mod nemijlocit.

Urmele care intră în acestă categorie formează obiectul de studiu al traseologiei Traseologia studiază numai o categorie de urme acelea care se produc prin imprimarea conturului sau detaliilor unor obiecte mai dure, pe suprafaţa sau substanţa unor obiecte mai slabe. Asfel sunt: urmele ale instrumentelor de spargere, urme ale împuşcăturii, urmele de mâini, picioare, dinţi, ale instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport.

În sens mai larg, prin urma se înţelege orice schimbare ce intervine în mediul înconjurator, ca rezultat al activităţii nemijlocite a omului şi care, sub un aspect sau altul, interesează cercetarea criminalistică

Prin urmare, în afară de urmele cu care se ocupă traseologia, în acestă categorie mai sunt incluse şi diferite obiecte, secreţii, mirosuri şi diverse stări ce prezintă utilitate la descoperirea faptelor socialmente periculoase şi la identificarea persoanelor vinovate de săvârşirea lor.

Într-o opinie mai veche, promovată de criminaliştii francezi, clasificarea era făcută în amprente (digitale, corporale, de îmbrăcăminte) între care amprentele papilare ale corpului uman care ocupau o poziţie privilegiată şi în urme extrem de variate (obiecte lăsate de infractor, instrumente de sparger, fire de păr). De asemenea se face distincţia între urme şi pete. În literature nostra de specialitate, urmele sunt împarţite în doua categorii: urmele formate prin reproducerea construcţiei exterioare a obiectelor (urme de mâini, picioare) şi urme formate de resturi de obiecte şi de materii organice şi anorganice (resturi de îmbrăcăminte, de alimente). La rândul lor aceste se subdivid în funcţie de procesul de mişcare în care s-au format si de modificările aduse suportului lor. Criteriile de clasificare a urmelor se ridică la cinci:

-factorul creator (om, animale);

-esenţa lor (urme, forma, materie);

-mărimea (macro şi micro - urme);

-posibilităţile de identificare (urme care servesc la lămurirea unor împrejurări ale faptei);

-urme indeterminate şi urme determinate.

În cercetarea la faţa săvârşirii faptei, organele de urmărire penală vor căuta şi ridica pentru examinare acele pete de natură organic sau anorganică, a căror formare a fost determinată de săvărşirea unei infracţiuni sau care pot ajuta la stabilirea înprejurărilor acesteia sau la identificarea infractorului sau a victimei

Petele întâlnite mai frecvent în cercetarea unei infracţiuni sunt petele de natură organică care intră în categoria urmelor biologice care şi ele la rândul lor se înscriu în marea masă a urmelor de material biologic uman, îndeosebi produse de secreţie, excreţie şi ţesuturi umane.

Secreţiile principale sunt: saliva, secreţia nazală şi laptele matern.

Excreţiile includ: urina, fecalele, sperma, sputa, vomismentele, meconiul, cervix caseoza.

Ţesuturi moi: sânge, piele, ţesut muscular, masă cerebrală.

Ţesuturi dure: oase, unghii.