Accidentul nuclear de la Cernobal - efectele poluării radioactive

1. Elemente radioactive folosite în reactoare nucleare

În reactoare se utilizează uraniu 23592 U. Condiţia necesară pentru decurgerea reacţiei nucleare în lanţ este masa suficientă de uraniu din reactor.

Neutronii care se formează în procesul reacţiei nucleare, pot ieşi prin suprafaţa uraniului afară şi participă la dezvoltarea reacţiei în lanţ.[9]

Pentru ca fracţiunea de aceşti neutroni să fie mică, în comparaţie cu volumul lui, trebuie ca masa uraniului din reactor să fie suficient de mare şi să depăşească o anumită masă critică. Pe de altă parte, pentru ca reacţia să nu decurgă prea violent, trebuie reglat numărul de neutroni, nepermiţându-i să crească prea mult. Aceasta se realizează printr-o absorbţie a neutronilor termici excedentari cu ajutorul unor elemente ca borul (B) şi cadmiul (Cd).[9]

Element radioactiv (U; nr. at. 92, m. at. 238,03), metal alb-argintiu. Se găseşte în natură, mai ales în pleblendă. U. natural este un amestec de trei izotopi, cu masa atomică 238, 235 şi 234. Se întrebuinţează ca material fisionabil în reactoarele nucleare, la fabricarea bombei atomice, în pilele atomice pentru obţinerea elementelor transuranice, precum şi la datări în arheologie. A fost descoperit de chimistul german M.H. Klaproth în 1789. Radioactivitatea uraniului a fost descoperită în 1896 de către fizicianul francez H.A. Becquerel, iar prima reacţie de fisiune nucleară a avut loc în 1938.[1]

2. Componentele unei centrale nucleare

Un reactor nuclear este alcătuit din:

- spatiul în care sunt aşezate blocurile de uraniu (235 92U) şi de moderatori (de obicei, grafit) A;

- reflectorul de neutroni care au părăsit spaţiul în care se desfăşoară reacţia B;

- strat de protecţie care protejează spaţiul înconjurător de acţiunea radiaţiilor emise în timpul desfăşurării reacţiei nucleare C;

- bare de cadmiu (Cd) sau bor (B) D şi E care sunt introduse în volumul A şi încetinesc reacţia de fisiune nucleară.

Introducerea barelor se face în mod automat, imediat ce puterea reacţiei nucleare depăşeşte o anumită limită. Apa este folosită pentru răcirea blocurilor de uraniu, iar aburul rezultat din fierberea apei pune în mişcare turbina unui generator electric care produce energie electrică.[10]