Afacerea verde - acoperișuri verzi

INTRODUCERE

Acoperișurile verzi au o istorie foarte veche. Cu 5000 de ani în urmă, locuințele oamenilor care au trăit pe teritoriul de azi al Scoției, Islandei și Groelandei erau acoperite de straturi vegetale. Cel mai faimos acoperiș verde este reprezentat de "Grădinile suspendate ale Samiramidei", ridicate în Babilon în secolele VI-VII î.Hr.

Acoperișurile verzi sunt o practică care datează de 30 de ani în Germania. În Anglia, cea mai veche casă construită astfel datează din 1964 și dovada că încă se menține în stare bună este aceea că astăzi este scoasă la licitație la 2 milioane de lire streline. Aceasta este o casuță de țară, din Log House, din Bucklers Hard, Hampshire. Cu toate că a avut un start lent, interesul pentru acoperișurile verzi a început să se observe în multe ţări din Europa în ultimii ani. Un exemplu ar fi acela că nu numai locuințe, ci și clădiri comerciale optează pentru verdeața pe acoperiș, una dintre acestea fiind fabricile Rolls Royce și Ford, parlamentul Australiei. Iar în Japonia tot mai multe școli și clădiri de birouri cresc iarbă pe acoperiș, fiind și un bun loc de recreere, un fel de parc la înălțime.

Poate mulți dintre noi ar refuza din start să trăiască sub o peluză. Fie li s-ar părea ciudat să trăiască sub un strat de pământ, fie s-ar gândi că le afectează structura casei, dar, mai ales, refuzul vine din cauza fricii de necunoscut și din tendința spre conservatorism. Dacă la noi acoperișurile verzi nu au intrat încă în obisnuința constructorilor de locuințe, în multe țări occidentale sunt o soluție pentru o serie de probleme.

Din punct de vedere economic, aduce mult mai multe avantaje decât ne-am imagina. Primul motiv pentru care oamenii nu ar alege un astfel de acoperiș este pentru că se tem ca greutatea pământului va primejdui structura casei. Nu numai că un strat de pământ nu este mai greu decât țiglele de casă, mai mult, va proteja și acoperisul. Însă necesită o altă atenție în proiectare și îngrijire, hidroizolația fiind cel mai important lucru fără de care nu este posibil un astfel de acoperiș. Acoperișurile vegetale reprezintă deasemenea una dintre cele mai inovative și eficiente soluții pentru redresarea mediului înconjurator.

Stiaţi că ?

- Un studiu efectuat de către Institutul Mediului din Canada a descoperit că în cazul acoperişurilor verzi se remarcă o reducere a necesarului de răcire a aerului dintr-o locuinţă cu 26% şi o reducere a pierderilor de căldură cu 26% pe timpul iernii.

- Ȋn Egipt, acoperişurile verzi sunt o adevarată sursă de sol pentru grădinile de legume şi fructe. Desigur că stratul de verdeaţă este cultivat pe plăci din lemn sau scoarţă.

- 10% din acoperişurile Germaniei sunt verzi?

- Cel mai mare acoperiş verde îl are Banca Santander din Madrid, Spania?

- Ȋn Germania, constructorii sunt obligaţi să amenajeze astfel acoperişul oricărei clădiri noi pentru a compensa spaţiul verde care a disparut din cauza şantierului, mai mult, statul acordă si subvenţii.

- Câteva firme producătoare de maşini au dat un exemplu în acest sens: Toyota şi Ford si-au montat pe acoperişurile lor grădini.

PROCESUL TEHNOLOGIC AL ACOPERIȘURILOR

Când vorbim despre acoperișuri verzi sau terasă verde ne referim la clădiri ale căror acoperișuri sunt în totalitate sau parțial acoperite cu pământ și vegetație care crește natural, deasupra unor membrane speciale aditivate cu substanță antirădăcină prin care nu trece apa sau radacina și a unui sistem de filtrare și drenaj ce direcționează apa către gurile de scurgere ale clădirii și care totodată menține apa în locașuri formate pentru hidratarea solului.

Stratul de drenaj al apei poate avea o înăltime de 2-6cm și sunt sub forma cofrajelor de ouă. Structura de fagure a elementului drenant reține o parte din apa de ploaie, permite evacuarea surplusului prin găurile special concepute și asigură aerisirea pentru rădăcini. Pământul amestecat cu îngrășământ poate să pornească de la 10 cm pentru gazon și se va uda în perioadele secetoase. Greutatea acestui strat poate varia de la 50kg/mp pana la 200 – 500 kg/mp in functie de grosimea stratului de sol. Gazonarea se poate face prin însămânțare- în perioada specifică, sau prin rulouri compacte- în toată perioada anului. Se poate alege tipul de gazon, acela pe care se poate călca sau se pot amenaja alei, sau elemente de decor specific.

De regulă, sunt cultivate plante ce necesita minimum de atenție și îngrijire. În general este recomandată cultivarea plantelor indigene, rezistente la temperaturi extreme și care prind rădăcini într-un timp mai scurt pentru a evita secarea și întărirea solului (iarba de soaldină).