Ambalaje de Mase Plastice

1. Introducere

Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu funcţii multiple, care asigură menţinerea sau, în unele cazuri, ameliorarea calităţii produsului căruia îi este destinat. Ambalajul favorizeazã identificarea produsului, înlesnind atragerea de cumpărători potenţiali, pe care îi învaţă cum să folosească, să păstreze produsul şi cum să apere mediul înconjurător de poluarea produsă de ambalajele uzate sau de componenţii de descompunere ai acestora.

Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea în cele mai bune condiţii a manevrării, conservării, depozitării şi transportului produselor. În ”Petit Robert” (1989), ambalajul este un “înveliş din materiale şi forme diferite în care se ambalează un produs pentru transport sau vânzare”.

În România, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezintă un “mijloc” (sau ansamblu de mijloace) destinat să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic şi biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.

Ambalarea este o activitate care se poate realiza în sistem semiautomat sau automat care trebuie să ţină cont de:

- fenomenele care pot avea loc între ambalaj si produsul ambalat (asigurarea calităţii produsului dar şi creşterea duratei de conservare a acestora)

- reducerea consumului de materii prime, materiale şi energie în producerea ambalajelor

- destinaţia ambalajelor în faza de post – consum (protecţia mediului).

Conform datelor din baza de date privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje şi a datelor statistice ale ţărilor europene cu o dezvoltare economică mai apropiată de cea a României, s-a estimat că 60% din cantitatea de deşeuri de ambalaje provine de la populaţie şi 40% de la industrie, comerţ şi instituţii.

Structura pe tip de material a deşeurilor de ambalaje generate este următoarea:

• Hârtie şi carton 26,5%

• Plastic 30,0%

• Sticlă 20,0%

• Metale 11,75%

• Lemn 11,75%

Determinarea cantităţilor de deşeuri de ambalaje colectate este dificilă deoarece colectorii de deşeuri recepţionează materialele reciclabile în funcţie de materialele din care sunt constituite fără a specifica dacă acestea provin din ambalaje.

După prevenienţa lor, deşeurile din materiale plastice pot fi grupate în următoarele categorii principale:

• Deşeuri provenite din procesul de prelucrare, după anumite operaţii şi care pot fi utilizate direct ca materii prime în procesul de prelucrare

• Deşeuri provenite prin procesele de prelucrare, care nu pot fi reintroduse direct în procesul de procesare, ca urmare a faptului ca ele sunt arsuri, au suferit anumite tratamente ireversivile sau conţin amestecuri incompatibile, etc.

• Deşeuri provenite din produse care si-au încheiat ciclul de utilizare şi au fost colectate în vederea reutilizării.

Fig. 1.1. Ambalaje din materiale plastice

2. Legislaţie naţională

• Hotărârea 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor din ambalaje.

3. Legislaţie europeană

• Directiva 2004/12/EC Directiva Parlamentului European şi a Consiliului pentru amendarea Directivei 94/62/EC

• Decizia 1999/177/EC Decizia Comisiei privind stabilirea conditiilor de derogare pentru lazile si paletele de plastic referitor la nivelul concentratiei de metale grele prevazut in Directiva 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje

4. Reciclarea materialelor plastice

Reciclarea materialelor plastice s-a dezvoltat constant şi se realizează într-o gama largă în multe ţări. Există încă probleme tehnice, economice şi structurale de depăşit, dar posibilităţile sunt vaste.