Amenajarea ecoturistică a ariei protejate - Peștera Huda lui Papară

INTRODUCERE

Pestera "Huda lui Papara" (2 ore de mers pe jos din centrul comunei Salciua, 36 km de la Bistra) ,se dezvolta in calcare, de-a lungul a aproape 2.000 m, urmand cursul subteran al paraului Valea Morilor, cu lacuri si cascade, sali spatioase si sectoare inguste. Pestera se deschide printr-un portal spectaculos, de 37 m inaltime, iar in interior Sala Minunilor este una din cele mai spatioase din carstul romanesc. Din tavanul salii atarna stalactite in forma de tentacule rasucite si contorsionate, numite "anemolite", care sugereaza vanturi si furtuni subpamantene. Este una din putinele pesteri din tara cu zone de acumulare de aer cald (20 grade Celsius).

Pestera adãposteste formatiuni carstice deosebite; este cea mai lungã pesterã din Muntii Trascãului si se situeazã pe locul al 31-lea în România. Încadrarea rezervatiei în interesele economiei locale si generale presupune includerea rezervatiei într-un circuit turistic care sã cuprindã complexul carstic din vestul Muntilor Bedeleului, împreunã cu dolina Vânãtãrile Ponorului si pesterile Dâlbina si Poarta Zmeilor, precum si unele monumente istorice si de arhitecturã popularã din localitãtile învecinate (biserici de lemn, case vechi etc). Pestera este rezervatie speologica formata din calcare masive de vârsta jurasic superioara.

Modul de ocrotire: rezervatia nu este marcatã nici cu borne, nici cu plãci indicatoare si nu are pazã; doar pãdurea este supravegheatã de brigadierul silvic din Sãlciua de Jos.

Starea actuala a rezervatiei este bunã datoritã gradului mare de dificultate în parcurgerea chiar si a unor sectoare mai mici, pentru care e nevoie de echipament special.

Pericole care ameninta rezervatia: pescuitul la iesirea din pesterã folosind substante toxice (carbid, explozivi usori), distrugerea unor formatiuni concretionare de cãtre turistii dornici de suveniruri.

CAPITOLUL 1. EVALUAREA POTENTIALULUI ECOTURISTIC

1.1 POTENTIALUL NATURAL

1.1.1. EVALUAREA ARIEI PROTEJATE

Se afla pe teritoriul satului Sub Piatra, comuna Salciua, judetul Alba, in partea de nord-vest a Muntilor Trascãului, la obârsia Vãii Morilor, afluentã pe dreapta a Ariesului, în cursul sãu mijlociu; altitudine maxima 675m; altitudine minima 567m. Coordonate: 46°22' lat. N si 23°27' long. E

Suprafata si limitele: 4,5ha. În partea de nord rezervatia este delimitatã de versantul abrupt al masivului calcaros Bedeleu de la obârsia Vãii Morilor, în care a fost sãpatã pestera, iar în partea de sud de versantul calcaros abrupt al uriasei doline Vânãtarea. Limita esticã si vesticã o constituie marginea si galeriile pesterii propriu-zise. Zona strict protejatã o formeazã pestera, iar zona tampon pãdurile înconjurãtoare.

Zona strict protejata a acestei rezervatii o constituie peretele calcaros în care se deschide marele portal al Pesterii Huda lui Pãparã, precum si galeriile propriu-zise ale pesterii, ce ajung înspre nord pânã la Pestera Dâlbina din rezervatia Vânãtãrile Ponorului. Toate acestea însumeazã o suprafatã de circa 4,5 ha.

Zona tampon, respectiv zona de protectie a Pesterii Huda lui Pãparã o reprezintã versantul cu expozitie vesticã a pãrtii de sud-vest a Culmii Bedeleului, având o lungime de la nord la sud de 2,2 km si o lãtime medie de la est la vest de 500 m.

În zona tampon se pot desfasura urmatoarele activitati traditionale, care sã nu afecteze perimetrul rezervatiei:

-pãsunatul cu efective mici de animale;

-tãieri de igienã în pãduri, fãrã a afecta structura arboretelor;

-se vor pãstra functiunile existente si procentul de ocupare a terenului;

-se pot construi adãposturi în stil traditional pentru localnici si pentru animale;

-se poate amenaja un camping de mici dimensiuni în vederea dezvoltãrii turismului, care însã sã nu aducã prejudicii rezervatiei, dar numai în corelatie cu legislatia actualã (Ordinul 90/N/18.11.1996 al MLPAT, art.8), în baza unei aprobãri de la Consiliul Judetean Alba.

Limita de est urmãreste deci partea superioarã a versantului drept al Vãii Morilor, situatã la 500 m distantã de pesterã spre est, de unde se continuã cu mici platouri calcaroase, dominate de vârfuri rotunjite. Se remarcã faptul cã versantii puternic înclinati ai Culmii Bedeleului sunt acoperiti cu pãduri de fag, ce au un important rol de protectie, în timp ce versantii slab înclinati si micile platouri de înãltime sunt acoperite cu pajisti si fânete. În cuprinsul poienilor de pe versantii slab înclinati se gãsesc numeroase grajduri. De asemenea, în cadrul versantilor puternic înclinati apar o serie de abrupturi calcaroase, cu expozitie vesticã, conferind peisajului un pitoresc aparte. La acestea se adaugã si bisericuta de lemn din satul Sub Piatrã, declaratã monument istoric, situatã la 200 m nord-nord-vest de intrarea în pesterã.

Limita de vest porneste din sud, de la crucea aflatã pe drumul de tarã ce leagã satele Sub Piatrã (comuna Sãlciua) de Valea Poienii (comuna Ponor) si coboarã spre nord prin pãdure si apoi prin pajisti paralel cu drumul pânã la vest de pesterã. Aici trece pe lângã grupul de case din jurul morii de apã si se continuã spre nord pe la est de bisericuta de lemn din satul Sub Piatrã, mergând paralel cu drumul dintre fânete, pe la marginea pãdurii de la poalele culmii calcaroase a Bedeleului, pe alocuri marcatã de abrupturi.

Limita nordicã se aflã la circa 400 m est de vârful Ticu Blagului (751 m), în dreptul unei vãi carstice suspendate, ce introduce o notã de discontinuitate în Culmea Bedeleului, iar limita sudicã este situatã în continuarea rezervatiei Vânãtãrile Ponorului, fiind marcatã de vârful cu altitudinea de 907 m.