Cuprins
- INTRODUCERE 1-2
- CAPITOLUL I – ROLUL APEI IN NATURA 3
- 1.1.Nevoile de apă ale societăţii umane 3-5
- 1.2. Sursele şi situaţia asigurării necesarului de apă 5-7
- 1.3 Impactul antropogen asupra calităţii apei 8-9
- CAPITOLUL II- REPARTIŢIA APEI PE TERRA 10
- 2.1 Apele de suprafaţă- clasificare şi caracteristici 10
- 2.2.Principalele ape dulci de suprafaţă: râurile şi lacurile 10
- 2.4.1.- Râurile 10-12
- 2.4.2.- Lacurile 12-15
- CAPITOLUL III-LACURI DIN ROMÂNIA 16
- 3.1.Caractere generale ale lacurilor 16-17
- 3.2.Factorii genetici ai lacurilor din România 17-18
- 3.3.Proprietatile fizice ale biotopului lacurilor 18-19
- 3.4.Zonarea unui lac 19-20
- 3.5.Ecosistemul lacurilor 20-21
- 3.5.1.Biocenoză. 21-22
- 3.5.2.Fauna 22-23
- 3.5.3.Flora 23-24
- 3.6.Clasificarea lacurilor 24
- 3.6.1.Lacuri de munte 24-27
- 3.6.2.Lacuri antropice 27
- 3.6.3Lacuri de deal şi podiş 28
- 3.6.4.Lacuri de câmpie 28-29
- 3.6.5Limane 29-30
- 3.6.6.Lagune 30
- CAPITOLUL IV - LACUL DE BARAJ NATURAL CUIEJDEL -STUDIU DE CAZ- 31-64 CONCLUZII 65
- BIBLIOGRAFIE 66-67
Extras din proiect
INTRODUCERE
Anticii considerau apa ca origine a tuturor lucrurilor, fruct al dragostei dintre pământ şi cer. Concepţiile au evoluat, dar nimeni nu poate contesta rolul deosebit al substanţei pe care Leonardo da Vinci o numea “seva vieţii pe pământ”.
Englezii o numesc water germanii Wasser, francezii eau, spaniolii şi portughezii agua, ruşii voda, italienii acqua, arabii mayah, chinezii shui, danezii vand, finlandezii vetta, grecii hydor, hawaienii wai, evreii mayim, indienii pani, olandezii water, indonezienii air, japonezii mizuk, norvegienii vann, polonezii woda, suedezii vatten, maghiarii viz, turcii su, celţii suire în esperanto se numeşte akvo, în latină aqua, în sanscrită udan
Importanţa apei se evidenţiază în multe domenii: Stă la baza existenţei biosferei; e mediu de viaţă pentru plantele acvatice; are energie cinetică şi potenţială utilizabilă pentru om şi necesară naturii; e principalul agent de modelare a reliefului; e agent de răcire în tehnică dar şi în natură; e materie primă în economie; e cale de transport pentru ambarcaţiuni dar şi pentru substanţe dizolvate; e mijloc de igienă pentru spălat şi pentru diluat şi îndepărtat poluanţi; e agent terapeutic (băi, cure de ape minarale )
Apa în mediul înconjurător
Apa în universcv
Până nu demult se credea că apă există numai pe planeta noastră. Cercetările recente au demonstrat, prin metoda spectroscopiei, prezenţa indubitabilă a apei în univers, atât în formă gazoasă (vapori), cât şi în formă solidă (gheaţă).
Apa moleculară apare în norii circumstelari şi interstelari şi este un constituent important al cozii unor comete (de exemplu Halley). De asemenea, apare la suprafaţa stelelor mai puţin fierbinţi (giganţi roşii), unde sunt întrunite cerinţele speciale pentru existenţa moleculei de apă ( presiune ridicată, temperatură relativ joasă şi radiaţie ultravioletă redusă).
În sistemul nostru solar, planeta Marte are, în calotele polare, mari cantităţi de apă, iar relieful tipic pentru foste albii de râu indică existenţa unei perioade cu apă lichidă. Pe Venus, procentul ridicat de deuteriu atmosferic a permis afirmarea existenţei, în trecut, a apei. Sateliţii marilor planete de la periferia sistemului solar au şi ei apă (solidă), Mirinda (satelit al lui Uranus) fiind constituit aproape exclusiv din gheaţă. Astfel, găsirea apei pe alte planete, care părea cândva un mit, este astăzi obiect de cercetare febrilă.
Apa pe Terra
Originea apei terestre este destul de controversată. Se susţine că ea e exista de la începutul formării Pământului dar nu în formă lichidă şi nici ca vapori în atmosferă, ci legată în roci. Ea a fost eliberată treptat ca vapori de rocile fierbinţi împreună cu bioxid de carbon, formând a doua atmosferă (cea iniţială, de heliu şi hidrogen, de la formarea pământului, se persupune că ar fi fost rapid "măturată" de vântul solar). Când răcirea scoarţei a progresat destul, apa s-a condensat, au apărut ploile şi s-au format mările, iar aportul de apă din adâncimi a continuat prin emanaţiile vulcanilor.
CAPITOLUL I
ROLUL APEI ÎN NATURĂ
1.1.Nevoile de apă ale societăţii umane
Colectivităţile umane necesită apă pentru un spectru de nevoi mult mai larg decât alte vieţuitoare şi deţin în bună măsiră controlul resurselor de apă, pe care le utilizează în interesul propriei specii. Nevoile plantelor şi animalelor care nu aduceau beneficiu direct uşor perceptibil omului au fost multă vreme ignorate, dar în ultimele decenii atitudinea e în curs de revizuire spre o abordare mai durabilă şi ecologică a problemelor de management a apelor, cu care satisfacerea nevoilor colectivităţilor umane e compatibilă.
Să le trecem în revistă:
- Nevoi ale colectivităţilor umane sunt în primul rînd sunt nevoile directe pentru populaţie (70-360 l/zi): Nevoi gospodăreşti / individuale cum sunt cele pentru asigurarea nevoilor fiziologice de aport hidric zilnic (2,5 l/zi), pentru asigurarea igienei personale, pentru întreţinerea curăţeniei locuinţei (40-280 l/zi), pentru spălarea alimentelor, pentru prepararea hranei
- Urmează nevoi publice al comunităţii: consum divers de apă din unităţi sanitare, de cultură şi educaţie, de deservire etc. (25 - 60 l/zi), nevoi pentru stingerea incendiilor şi alte nevoi excepţionale; nevoi urbanistice (5-20 l/zi/locuitor) cum sunt apele pentru spălatul şi stropitul străzilor, pieţelor etc., pentru fântâni arteziene şi alte asemenea; pentru stropirea spaţiilor verzi. Există şi nevoi nevoi recreaţionale - înot, navigaţie de agrement etc.
- Avem apoi nevoile pentru activităţile economice ale colectivităţilor umane: Nevoi pentru industrie ( ape de răcire, pentru generare de energie electircă ex. în hidrocentrale, în procese tehnologice ca solvent sau reactant etc.), nevoi pentru zootehnie, pentru piscicultură, pentru stropiri şi irigaţii în agricultură, nevoi pentru transport (navigaţie
Preview document
Conținut arhivă zip
- Apa - Lacuri din Romania - Studiu de Caz - Lacul Natural de Baraj Cuejdel.doc