Ape Reziduale Menajere și Urbane

Cantitatea de apă reziduală ce apare intr-un centru populat este supusă unor variaţii destul de mari, în funcţie de numeroşi factori. Pentru anumite condiţii date de climă, de nivel de trai, de obiceiuri, se pot aproxima cantităţile medii de apă reziduală ce vor apărea, în unitatea de timp şi pe cap de locuitor, şi se pot prevedea cantităţile maxime sezoniere şi cele medii.

Pentru apele reziduale menajere, un criteriu destul de corect de apreciere a cantităţilor globale ce apar este acela al consumului de apă. Aceasta este susceptibil de variaţii zilnice, săptămânale şi sezoniere; pe bază de statistici se pot da următoarele cifre indicative pentru consumul specific de apă în centrele populate:

Oraşe până la 10.000 locuitori 80 – 100 l în 24 ore, pe individ.

Oraşe cu peste 10.000 locuitori 100 – 140 l în 24 ore, pe individ.

Oraşe cu peste 50.000 locuitori 120 – 200 l în 24 ore, pe individ.

Oraşe cu peste 100.000 locuitori 140 – 250 l în 24 ore, pe individ.

În funcţie de nivelul de trai, cantităţile de ape reziduale menajere vor fi identice cu cele de mai sus, sau mai reduse, deoarece o parte din apa folosită se perde prin evaporare şi scurgere în pământ ( străzi necanalizate, closete primitive ).

Apele reziduale menajere, prin însăşi provenienţa lor, conţin mai ales impurităţi de natură organică, în toate fazele de dispersie: grosolană (ca suspensii), coloidală şi moleculară. Caracteristică este prezenţa impurităţilor grosolane, a căror frecvenţă şi natură variază cu anotimpurile – în raport cu alimentaţia predominantă într-o anumită epocă – şi ale căror dimensiuni necesită dispozitive speciale de curăţire. Aceste ape conţin, în măsură variabilă, şi impurităţi minerale, produse petroliere, resturi de detergenţi.

Ca o apreciere a gradului de murdărire a apelor reziduale menajere serveşte consumul de oxigen biochimic (COB ), care are în medie o valoare de 54 g pe locuitor in 24 de ore.

Apele reziduale urbane conţin, în măsură variabilă, atât impurităţi organice cât şi anorganice; în timpul ploilor şi al topirii zăpezii predomină impurităţile anorganice. Caracteristica acestor ape este lipsa unor impurităţi grosolane, de natura şi frecvenţa acelora din apele reziduale menajere. În general, ele conţin tot¬deauna resturi de produse petroliere.

În funcţie de gradul de murdărire a apelor reziduale, de cantităţile scurse, de capacitatea bazinului natural de recepţie şi de caracteristicile sale, aceste ape trebuie supuse unei purifi¬cări prealabile, cu ajutorul unor procese tehnice de tratare, mai mult sau mai puţin complexe.

Pentru ca bazinul natural de recepţie să-şi îndeplinească această funcţie, fără prejudiciul florei şi faunei acvatice, cum şi al activităţii omeneşti (sursă de apă, sport, recreaţie), este nevoie ca apa lui să satisfacă anumite condiţii de calitate; cele mai importante sunt:

— lipsă de substanţe în plutire;

— lipsă de uleiuri, grăsimi şi produse petroliere;

— limitarea substanţelor în suspensie, pentru a nu pro¬duce cu timpul înnămolirea bazinului;

— lipsa substanţelor otrăvitoare (arsen etc), care pot pro¬duce direct sau indirect vătămarea vieţuitoarelor;

— lipsa microbilor patogeni;

valoarea PH trebuie să fie cuprinsă între 6,5 şi 8,5;

— conţinut în oxigen liber, minimum 4 mg/l; această re¬zervă trebuie să fie asigurată prin continua absorbire din aer, de către oglinda apei sau prin activitatea florei acvatice;

— consumul necesar de oxigen biochimic (COB ), la 20°C şi 120 ore, să nu depăşească 4 mg/L.