Ape Uzate de la Fabricarea Berii

I. Consideraţii privind calitatea apelor reziduale

In prezent factorul ecologic, de obicei, se asociază cu procesele negative ce au loc în mediul natural sub influienţa activităţii umane. În acest context, după cum afirmă profesorul Fiodorov, „ecologia se transforma dintr-o ştiinţă fundamentală în una complexă, sintetică, interdisciplinară despre legităţile existenţei vieţii pe Terra, în condiţiile influenţei crescând activităţii umane care modifică peisajele planetei".

Industria chimică poluează apa cu substanţe chimice periculoase, cu capacitatea de a se acumula în sistemele biologice şi în lanţul alimentar (bioacumulare) şi nu pot fi descompuse în mediul înconjurător (sunt persistente). Apele reziduale industriale provin de la diferite întreprinderi industriale ca urmare a folosirii apei în scopuri tehnologice sau la salubritate şi/sau răcire. Ele pot fi bogate în microorganisme (industria alimentară), dar cel mai adesea au un conţinut crescut în substanţe chimice potenţial toxice.

Dupa titei unul dintre cele mai periculoase deşeuri sunt apele uzate. Apele uzate simt folosite ca ingrasamant pentru plantele acvatice dar si pentru peşti in cantitati mici, dar in cantitati mari sunt in pericol pentru ecosisteme

In contextul noilor condiţii, de aliniere la cerinţele UE, precum şi al creşterii interesului privind menţinerea şi exploatarea judicioasă a resurselor de mediu din ţara noastră, se constată o preocupare tot mai intensă privind conservarea şi îmbunătăţirea resurselor existente. Apele uzate, prin conţinutul lor în diferite substanţe şi prin diversele bacterii patogene pe care le conţin, constituie importante surse de contaminare, reprezentând un grav pericol pentru sănătatea publică. Apele uzate trebuie evacuate în aval de localităţi, în bazine naturale de apă, cu condiţia de a păstra apei salubritatea necesară sănătăţii publice, pisciculturii şi, nu în ultimul rând, specificităţii microclimatului existent.

Fabricarea şi comercializarea berii a început în anul 1200 în Germania de astăzi. În 1506 apare Legea Germana a Purităţii care spune clar că ingredientele berii trebuie să fie doar apa pură, orzoaica, hameiul şi grâul. Imbuteliere berii a început în 1605.Un litru de bere echivalează cu jumătate kg de cartofi, 65g unt, 6 ouă, 0,751 lapte sau un sfert de pâine.

Berea este o băutură alimentară slab alcoolică, nedislilata obţinută prin fermentaţia întreruptă a unui must de malţ, hamei şi apă. Berea conţine componentele nutritive ale malţuliii şi în plus produşi noi rezultaţi din fermentaţia alcoolică adică acizi organici: acetic, malic, lactic, aldehide, alcool superior, vitamine hidrosolubile provenite din drojdie: Bl, B2, B6, Bl2, PP, H, factori de creştere: biotina, inozitol, acid pentatenic.

În România, berea nu este o băutură naţională, deşi tradiţia producerii acestei „pâini" lichide este relativ veche. Virgilius relatează că geto-dacii beau iarna o băutură din orz. Din perioada romană nu avem referiri la producerea acestui suc cerealier pe teritoriul Daciei, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, putem, în toate provinciile ţării să urmărim evoluţia fabricilor de bere în funcţie de realizarea etichetelor lipite pe sticle, cea mai eficace formă de reclamă până în zilele noastre.

II. Apele uzate de Ia fabricarea berii

Infiltrarea apelor uzate în sol poate conduce la infectarea apelor subterane, facându-le improprii pentru alimentările cu apă potabilă. Deversarea directă în cursurile de apă modifică regimul natural de scurgere, înrăutăţind calitatea apei prin mărirea turbidităţii, schimbarea com-poziţiei chimice, distrugerea peisajului turistic, reducerea conţinutului de oxigen dizolvat, provocând mari riscuri ecologice, utilizarea lor ca surse pentru alimentarea cu apă, irigaţii sau agrement devenind imposibilă

Fabricile de bere si malţ sunt întreprinderi ale industriei fermentative, care folosesc ca materii prime orzul, porumbul, grâul, orezul si hameiul. Ele sunt, in general, amplasate in localitaţi (mai ales unitatile vechi) sau pe platforme ale industriei alimentare aferente localităţilor.

Perioada de activitate productivă (de campanie) durează 282 de zile, restul de 62 de zile fiind folosite pentru diverse operaţii de curăţire si intreţinere a instalaţiilor (remount). Pentru ca in sezonul rece cerinţele de bere sunt reduse, activitatea de remount este, de obicei, situata in această perioadă a anului.

In ţara noastră, capacitatea fabricilor de bere variază intre 100.000 si 600.000 hl/an.

III. Caracteristicile apelor uzate si influienţa lor asupra receptorilor

Apele uzate rezultate la fabricarea berii conţin in general borhoturi, resturi de hamei, bere, drojdi, detergent şi sodă şi se pot clasifica, in funcţie de incărcare, in: ape puternic impurificate, ape impurificate mediu, la nivelul apelor uzate orăşeneşti şi ape neimpuri ficate.

Cantitativ, la o fabrica de bere cu o capacitate de 100.000 de hl/ an se evacuează cca. 350-360m3/zi ape uzate, puternic impurificate , cca. 50-55 m3/zi ape impurificate mediu si cca. 330-350 m3/zi ape uzate neimpurificate.

Există o variaţie pronunţată a concentraţiei apelor uzate evacuate, in timpul unei zile, dar mai ales pe parcursul intregii campanii.