Arii Protejate în Județul Olt

Introducere

România, inclusiv judeţul Olt, este deţinătoarea unui capital natural heterogen şi mai puţin alterat şi a unei biodiversităţi bogate mai puţin erodate decât majoritatea ţărilor europene. În acest context, capătă importantă covârşitoare acţiunile post Rio, care trebuie să se încadreze într-un nou tip de economie, în inserţie, cu conservarea capitalului natural şi a biodiversităţii pentru a putea susţine optimal tranzitia spre modelul de dezvoltare durabilă.

Judeţul Olt dispune de resurse biologice cu importante valenţe economice, sociale şi ecologice. Flora şi fauna de astăzi constituie rezultanta selectivă a diverselor succesiuni de specii pe care le-a adăpostit acest teritoriu în decursul ultimelor etape ale istoriei paleogeografice. Vegetaţia s-a diferenţiat în două subzone, cu specii de plante şi animale caracteristice: subzona pădurilor şi subzona de silvostepă. Inventarul floristic numără peste 1000 de specii cormofite.

Bogăţia floristică se explică prin suprafaţă mare, precum şi la existenţa unor ecotopuri variate. Din punct de vedere ecologic se disting mai multe categorii de plante. Astfel în ceea ce priveşte preferinţele faţă de factorul umiditate distingem specii mezofile şi xero-mezofile (care deţin ponderea în zonă), specii mezo-xerofile şi hidrofile. Speciile mezofile şi mezo-hidrofile edifică pasajele de luncă, cele mezo-higrofile, păşunile de pe versanţii însoriţi şi degradaţi mai ales în zona de nord a judeţului, iar cele hidrofile, mlaştinile şi vegetaţia acvatică.

Elementele floristice principale sunt cele europene, central europene, circumpolare şi cosmopolite. Elementele meridionale, ca şi cele orientale sunt şi ele bine reprezentate datorită curenţilor calzi, ce pătrund în culoarul Oltului. Această structură floristică conduce la încadrarea teritoriului în regiunea eurosiberiană, provincia central-europeană-est-carpatică.

Covorul vegetal se prezintă sub forma unui mozaic de fitocenoze, agrocenoze şi tufişuri de arbuşti, caracteristici văilor depresionare şi de luncă. O notă specifică a zonei o constituie lipsa pădurilor propriu zise care au fost defrişate, singura vegetaţie arboricolă fiind reprezentată de zăvoaiele de sălcii, plop alb sau negru, plantaţiile silvicole cu plopi euroamericani şi alte specii cu valoare forestieră redusă, la care se adaugă perdelele de pomi de pe marginea drumurilor şi plantaţiile de salcâm de pe terenurile în pantă supuse eroziunii.

Impactul antropic, de modelare a albiei Oltului într-o salbă de lacuri, asupra păsărilor este evident. Lacurile de acumulare din punct de vedere al ornitofaunei, se aseamănă cu Delta Dunării.

Bogăţia ornitofaunei se explică prin expunerea sudică în calea curenţilor calzi care străbat Peninsula Balcanică în parte de sud-vest.

Urmând traseele de migraţie, ajung venind dinspre nord, păsări care nu aparţin populaţiilor autohtone şi care în marea lor majoritate aparţin Ord. Anseriformes şi Charadriiformes, Valea Oltului devenind un veritabil cartier de iernare.

În urma monitorizării păsărilor în zonele studiate au fost identificate 165 specii de păsări. Atragerea numeroaselor specii de păsări, cuibăritoare, migratoare sau sedentare în această zonă, a fost favorizată de existenţa unor habitate propice (suprafeţe mari de apă, stufăriş, vegetaţie arboricolă) şi a unei hrane abundente.

Este bine ştiut faptul că defileul Oltului constituie un culoar de migraţie deosebit de important, pe aici trecând traseele de migraţie ale păsărilor către Europa Centrală şi de nord pe de o parte, iar pe de altă parte prin Valea Struma din Bulgaria, se face legătura cu Marea Egee.

În ceea ce priveşte cenozele mamaliene, acestea sunt diferenţiate în funcţie de succesiunea biotopilor şi de distribuirea lor, Ordinele cele mai importante sunt: Carnivora, Artiodactyla, Lagomorpha, Rodentia, Chiroptera, Insectivora. Cele mai răspândite specii sunt vulpile, viezurii, iepurii, căpriorii, mistreţii şi se constată o expansiune de la sud a şacalului.

Dintre micromamifere sunt prezente chiropterele şi rozătoarele cu endemism în zona pădurii Reşca (şoarecele subpământean).

Fauna de vertebrate existentă aici nu este una specifică, ci în linii generale este asemănătoare cu fauna României fiind o componentă importantă a biodiversităţii, ea trebuie păstrată integral.