Aspecte privind Ecodesignul

1. Aspecte privind EcoDesign-ul si proiectarea ecologica

Mediul este parte integrantă esenţială a oricărui proces de dezvoltare şi cuprinde legăturile şi interdependenţele existente între oameni şi resursele naturale. Ca urmare, schimbările prin care trece mediul nu sunt generate numai de evenimente naturale, ci şi de manifestarea practică a unor modele de dezvoltare, practici şi stiluri de viaţă. Reciproc, orice modificare a mediului fizic, are consecinţe socioeconomice importante, care influenţează calitatea vieţii.

Efectele poluării mediului, manifestate prin apariţia unor serioase probleme de sănătate şi prin perturbarea echilibrului ecologic, recunoscute la nivel internaţional prin Conferinţa de la Stockholm, au condus la apariţia unei ample “mişcări pentru protecţia mediului” atât în ţările dezvoltate, cât şi în ţările în curs de dezvoltare. Această reacţie a inclus participarea activă a sectorul public şi a celui privat.

Prin ecodesign se intelege reducerea impactului asupra mediului inconjurator pe tot parcursul ciclului de viata al unui produs printr-o mai buna proiectare a produsului.

Mediul inconjurator este afectat de produsele existente pe piata producand o serie de efecte ecologice cum ar fi: epuizarea materiilor prime, consumul de energie, consumul de apa, efectul incalzirii globale, diminuarea stratului de ozon, ceata fotochimica, acidificarea aerului, toxicitatea aerului, eutroficarea apei, toxificitatea apei, zgomotul sau radiatiile.

Prin ecodesign mai putem intelege si o configurare a produselor si serviciilor din perspective mediului si a costurilor deopotriva. Produsele ecodesign trebuie sa indeplineasca anumite criteria, ca de exemplu: capabilitatea de reciclare, consumul redus al materialelor si al energiei, durabilitatea, evitarea materialelor toxice, avantaje optime pentru client, utilizarea resurselor regionale.

In cadrul EcoDesign, intreaga evolutie a produsului – de la fabicare pana la eliminare – este tinuta sub observatie. Astfel, se vor putea dezvolta solutiile cele mai profitabile si mai compatibile cu mediul inconjurator.

EcoDesign înseamna produse mai bune, dar pentru proiectarea unor produse mai bune este nevoie de instrumente corespunzatoare şi eficiente. Exista mai multe tipuri de instrumente, de la ghiduri şi liste de verificare la indicatori de selecţie şi evaluarea ciclului de viaţa, inclusiv metodologii, software pentru simularea proceselor şi baze de date cu materiale şi procese. Utilizarea unuia sau altuia dintre instrumente depinde de obiectivul de dezvoltare stabilit, de resursele pe care doriţi sa le puneţi la dispoziţie şi de disponibilitatea instrumentelor.

Presiunea exercitată de guvernele statelor puternic dezvoltate din punct de vedere economic, în perioada de după 1990 prin intermediul legislaţiei în scopul aplicării cerinţelor de dezvoltare durabilă în industrie, atitudinea cetăţenilor în direcţia achiziţionării unor bunuri cu caracacteristici ecologice, precum şi perspectiva epuizării unor resurse esenţiale pentru producţie şi consum sunt principalii factori care au grăbit trecerea de la produse industriale non-ecologice la produse industriale ecologice.

Gama de produse industriale ecologizate cuprinde de la bunuri de folosinţă îndelungată cum ar fi televizoare, frigidere, aparate electrocasnice, automobile, computere, telefoane mobile la materiale şi subansamble pentru construcţii, mijloace de transport şi echipamente industriale.

Tendinţa de a produce şi comercializa bunuri industriale cu caracteristici ecologice s-a extins şi în alte state în curs de dezvoltare cum ar fi statele recent admise în Uniunea Europeană dar şi aspirantele, România şi Bulgaria.

Odată cu dezvoltarea explozivă, mai ales în ultimii 30 de ani, a produselor materiale şi deci şi a industriilor producătoare, au apărut serioase efecte asupra mediului înconjurător cu implicaţii negative, pe alocuri, catastrofale. Pornind de la această stare, chiar demonstrată, din păcate, de câteva situaţii concrete (ploi acide, moartea vieţuitoarelor apelor, modificări climaterice) a apărut necesitatea introducerii unor măsuri ecologice de protejare şi conservare a mediului. Aceste măsuri se manifestă prin “presiuni” asupra mediului economico-industrial pe mai multe căi: taxele de mediu, bonificaţii pentru iniţiativele de prevenire a poluaţiilor, directive şi legi de responsabilizare a producătorilor, constrângerea forţelor de piaţă în vederea înscrieri şi din punct de vedere ecologice pe o spirală evolutivă. Astfel, pentru implementarea acestor direcţii, s-au înfiinţat multe organizaţii internaţionale (WCED - World Comission on Environment and Develepment de pe lângă ONU, EMAS - European Eco-Audit and Management Scheme) şi naţionale (SETAC –Society of Environmentaly Toxicology and Chemistry, USA; ICME - International Council on Metals and the Environment, Canada, UBA - German Federal Environmental Agency), specializate în probleme ecologice.

In general, circa 80% din impactul de mediu al produsului se poate determina în faza de proiectare: în ceea ce priveşte costurile de-a lungul ciclului de viaţă, situaţia este cam aceeaşi. In aceste condiţii, este de o importanţă crucială luarea în considerare a aspectelor economice şi de mediu din chiar faza de proiectare a produsului.

Protejarea mediului a devenit o problema tot mai des discutata in statele din Uniunea Europeana. Un principiu larg acceptat în dreptul internaţional al mediului solicită statelor să asigure ca activităţile desfăşurate în cadrul propriei jurisdicţii sau propriului control să nu producă pagube mediului din alte state sau mediului comun. Acest principiu a fost adoptat prin Declaraţia de la Stockholm şi reiterat integral prin Declaraţia de la Rio: În conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiile de drept internaţional, statele au responsabilitatea să asigure ca activităţile din propria jurisdicţie sau sub propriul control să nu provoace pagube mediului din alte state sau unor zone aflate în afara limitelor jurisdicţiei naţionale.

Obligaţia de a împiedica producerea prejudiciilor este de multe ori prevăzută pentru a solicita statelor să ia toate măsurile practicabile pentru evitarea pagubelor.

In încercarea de a reduce pagubele provocate de poluare, Convenţia de la Basel solicită un management sănătos al deşeurilor periculoase şi al altor deşeuri: „Managenetul sănătos al deşeurilor periculoase şi al altor deşeuri” presupune luarea tuturor măsurilor practicabile pentru a asigura că deşeurile periculaose şi alte deşeuri sunt gestionate astfel încât să fie protejată sănătatea umană şi mediul împotriva efectelor dăunătoare care pot fi provocate de aceste deşeuri.

Ecologia, definită cu peste 100 de ani în urmă, ca ştiinţa care se ocupă cu studiul interdependenţelor dintre organismele vii şi mai ales ale acestora cu mediul înconjurător, s-a dezvoltat puternic în ultimii 15 ani, cu precădere prin cercetări în mediile academice şi institute specializate, rezultând un număr mare de modele şi metodologii ecologice sofisticate, tehnici de evaluare, reguli şi ghiduri de proiectare etc. Se remarcă, pornind şi de la faptul că problemele ecologice sunt diferite de la o zonă geografică la alta uneori chiar de la o ţară la alta, că încă nici un model, metodologie sau instrument ecologic nu s-a impus la nivel mondial ca fiind aplicabil pentru orice tip de produs sau proces.