Biodiversitatea

Termenul biodiversitate descrie întreaga gamă a variabilității organismelor vii în cadrul unui complex ecologic.

Biodiversitatea cuprinde diversitatea ecosistemului și diversitatea genetică a unei specii din acest ecosistem.

Biodiversitatea se împarte în:

Biodiversitate vegetală;

Biodiversitate animală.

Biodiversitatea reprezintă variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale și complexele ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică și diversitatea ecosistemelor.

Planeta noastră a suferit cinci extincţii în masă de când există. Acestea au fost suficiente pentru a distruge 99% din speciile de plante şi animale care au trăit vreodată pe Pământ.

Ultima dintre aceste extincţii în masă a avut loc cu aproximativ 65 de milioane de ani în urmă şi a dus la dispariţia dinozaurilor. Faptul că 99 % din aceste specii au dispărut implica faptul că dispariţia şi evoluţia speciilor sunt perfect normale şi se repeta din când în când. Pe măsură ce unele specii dispar, altele noi apar. Chiar dacă pare simplu, acest proces durează milioane de ani. O privire pe lista animalelor dispărute în ultimii 100 de ani arată că rata lor de dispariţie a crescut de-a lungul anilor. Cu toate acestea, rata de evoluţie rămâne aproximativ constantă.

Dacă rata de dispariţie creşte, iar cea de evoluţie rămâne aceeaşi, ciclul de viaţă de pe planetă va fi drastic afectat, şi, prin urmare, ecologiştii considera biodiversitatea un factor important pentru continuarea evoluţiei.

EXTINCȚÍE (‹ fr., lat.) 2. Dispariție a unor specii de pe un teritoriu dat, având ca urmare restrângerea progresivă a arealului speciei; se datorează mai ales unor factori antropomorfi (ex. speciile intens vânate). 

EUROFIZÁRE (după fr. eutrophisation) . Creșterea masei organice a unei ape stagnante (la, baltă etc.) au cu scurgere lentă prin îmbogățirea naturală sau artificială cu substanțe nutritive (combinații ale fosforului, azotului etc.); uneori provoacă fenomenul de înflorire a apei, cu consecințe foarte grave asupra echilibrului biologic al acestor ape. 

“POLUARE” TERIGÉN ~ă (~i, ~e) rar 1) Care provine din pământ; născut din pământ. 2) (despre depozite marine) Care provine din materiale aduse de fluvii de pe uscat. /<fr. terrigene.