Bolile Spanacului

Patologia vegetală sau fitopatologia este ştinţa care se ocupa cu studiul bolilor plantelor, cu prevenirea şi combaterea lor. Fitopatologia este totodată o ştintă cu caracter practic, aplicativ avănd legatura cu viticultura, pomicultura, legumicultura, fitotehnia.

Latura practica a acestei ştiinţe este legata de producţia agricolă şi constă in studierea bolilor şi paraziţilor plantelor, cu scopul de a găsi mijloacele cele mai potrivite pentru a lupta impotriva lor, in vederea asigurării unei recolte bogate şi sanătoase. Complexul constituit de planta gazdă şi parazitul care o atacă este supus influenţei directe a mediului inconjurător care prin diferiţii săi factori, acţionează atăt asupra plantei, modificândui rezistenţa, cât şi asupra agentului patogen modificândui virulenţa.Din această cauza, studiul bolilor plantelor trebuie să se faca in stransă legatura cu cunoaşterile condiţiilor de mediu ceea ce ii dă un pronunţat caracter regional.

Orice boală la plante se caracterizează printr-o scădere a cantitaţii de substanţe organice produse şi acumulate în plantă, prin modificări morfologice,anatomice,histologice,citologice, fiziologice, biochimice ceea ce inseamnă o scădere a recoltei când este vorba de plantele cultivate. În general plantele cultivate sunt mai sensibile decăt plantele sălbatice. Această sensibilitate mai accentuată se explică prin faptul că ele sunt puse uneori să se dezvolte in condiţii diferite de condiţiile naturale de viaţa de la locul lor de origine. Intensificarea schimbului de produse vegetale a favorizat răspândirea dintr-o regiune în alta, uneori pe distanţe foarte mari a diferitelor boli şi paraziţi ai plantelor.

Spre deosebire de bolile animalelor, bolile plantelor nu au un caracter general ci sunt localizate pe anumite parţi ale plantelor, pe anumite organe(rădăcini, frunze).excepţie de la regulă o fac virozele şi bolile produse de unele bacterii şi ciuperci parazite care traiesc în vasele plantelor şi provoacă îmbolnăvirea întregului organism.

Pentru a studia o boală la plante este nevoie să se cunoască simpotemele prin care ea se manifestă, morfologia şi biologia agentului patogen care o provoacă,raporturile reciproce dintre planta gazdă şi agentul patogen, precum şi influenţa pe care o exercită condiţiile de mediu.

După modul cum se desfaşoară procesul patologic deosebim boli acute care au un caracter rapid producând in scurt timp pierderea organului sau plantei atacate şi boli cronice cu un caracter lent de lungă durata care slăbesc treptat planta bolnavă

În lupta impotriva bolilor plantelor au precădere măsurile profilactice, preventive. La plante se urmareşte împiedicarea apariţiei diferitelor boli şi răspnâdirea lor la plantele de cultura. Metodele de combatere a bolilor plantelor sunt de mai multe feluri si anume: metode culturale, metode biologice, metode fizico-mecanice, metode chimice.

Prin intensificarea legumiculturii, mai ales în culturile de sere şi solare se creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea unor boli ale legumelor care aduc mari prejudicii recoltelor.

În culturile de legume, bolile sunt foarte periculoase deoarece ele se propaga uşor, pot să cuprindă în scurt timp suprafeţe mari dintr-o seră sau cultura de cămp.

Cele mai frecvente boli ale plantelor legumicole sunt cele infecţioase (produse de agenţi patogeni), predominante fiind cele produse de ciuperci fitopatogene,urmate de cele produse de virusuri, bacterii, micoplaste şi antofite parazite.

Deoarece majoritatea speciilor legumicole cultivate in câmp sau spaţii special amenajate se consumă in stare proaspată, în prevenirea şi combaterea bolilor trebuie să se urmărească atât combaterea eficace a agenţilor patogeni, cât şi o protecţie a biocenozei. În lupta împotriva bolilor plantelor legumicole, trebuie acordată prioritate măsurilor care contribuie la prevenirea atacurilor, deoarece este mai indicat să se previna boala decât să se combată.

BOLILE SPANACULUI

1.Mozaicul spanacului

Boala este larg răspnădită în multe ţări din Europa cum ar fi: Franţa, Belgia, Italia, Bulgaria, Marea Britanie.

Este viroza cea mai raspandită în culturile de spanac din ţara noastră, fiind importantă din punct de vedere economic,deoarece din cauza atacului, spanacul este mult depreciat calitativ.

Simptome. Sunt afectate frunzele de spanac pe care se observă numeroase pete mici cu diametru de sub un mm, avînd în centru un punct închis la culoare. Uneori aceste pete confluează formând pete mai mari de culoare galbena, însă fară a se generaliza ca în cazul ingălbenirii.

În timp plantele işi incetează creşterea, iar pe frunze începând de la periferie spre centru apar necroze care în final duc la uscarea frunzelor.

Agentul patogen-Marmor betae.

Acesta este virusul mozaicului sfeclei. Este un virus ce poate fi inactivat la temperatura de 55-60ºC, în suc rezistând până la 24-48 ore. Perioada de incubaţie variază de la 6 zile până la 3 săptămâni în funcţie de soiul afectat şi de condiţiile de mediu. Acest virus nu se transmite prin sământă, principala gazda fiind păduchii de frunze: Doralis fabae, Myzus pericae.

Combatere. Culturile de spanac de primavară şi cele de toamna trebuie să fie amplasate la o distanţă cât mai mare de cele de sfeclă, se recomandă combaterea insectelor vectoare şi distrugerea buruienilor care servesc ca rezervă de inocul pentru virus.

2.Îngălbenirea spanacului

Acestă viroză este clasata ca fiind cea mai păgubitoare, este întâlnită în toate ţările cu climat temperat: America de Nord, Bulgaria, Franţa, Polonia, Belgia. În ţara noastră a fost prima dată descrisă în anul 1975 de către Pop.

Sunt expuse atacului culturi de toamna deoarece în această perioadă numărul insectelor în special al afidelor este mult mai mare decât primavara, care vehiculează virusul în condiţii naturale.

Simptome. Pe frunzele de spanac în special pe cele mature, pornind de la margine spre partea centrală se observă o îngălbenire a ţesuturilor cu excepţia nervurilor care rămân verzi. Frunzele afectate sunt îngrosate şi rugoase, ele se usuca şi se ofilesc. Frunzele tinere formate după producerea infecţiei sunt mici, alungite, filiforme uşor îngălbenite.

Vasele liberiene secundare ale frunzelor afectate prezintă amidon şi gome.

Culturile de spanac afectate de acest virus au o producţie mică din punct de vedere calitativ si cantitativ.