Caracteristici ecologice ale Pădurii Luncavița

CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII

Biodiversitatea este o funcţie de relaţie între numărul de indivizi şi cel de specii

Cuprinde trei niveluri de manifestare:

diversitatea genetică (interspecifică)

diversitatea specifică

diversitatea ecosistemică

Poate fi exprimată pe 4 planuri complementare:

Diversitatea speciilor (diversitatea taxonomică)

Diversitatea genetică în cadrul populaţiei/speciei şi cea interspecifică

Diversitatea sistemelor ecologice organizate la diferite scări de spaţiu si timp) şi diversitatea habitatelor

Diversitatea sistemelor sociale a populaţiilor umane precum şi diversitatea etnică, lingvistică şi culturală.

Factorii care influenţează biodiversitatea

Factorii care duc la scăderea biodiversităţii se împart în două categorii:

factori cu impact direct

factori cu impact indirect

Factorii direcţi:

a) supraexploatarea bioresurselor

b) supraexploatarea faunei

c) suprapăşunatul

d) introducerea de specii noi

Factorii indirecţi:

modificarea habitatelor acvatice prin desecări, îndiguiri laterale, baraje transversale,extracţii de pietriş, nisip

modificarea habitatelor terestre prin defrişări, extinderea culturilor agricole, extinderea oraşelor, platformelor industriale.

Convenţii pentru conservarea biodiversităţii

CONVENŢIA RAMSAR (1971)

Obiectivele acestei Convenţii s-au axat pe protecţia arealelor ce reprezintă habitate naturale ale speciilor de plante şi animale ameninţate cu dispariţia.

CONVENŢIA PRIVIND COMERŢUL INTERNAŢIONAL CU SPECII DE PLANTE SPONTANE ŞI ANIMALE SĂLBATICE AMENINŢATE (1973)

Este un instrument important pentru controlul şi monitorizarea schimbului de elemente naturale, fiind asimilată de peste 140 de organizaţii.

CONVENŢIA DE LA BERNA (1979)

Obiective:

Conservarea florei spontane, a faunei sălbatice şi a habitatelor lor naturale.

Cooperarea între statele membre ale Convenţiei

Acordarea unei atenţii deosebite speciilor migratoare şi a celor pe cale de dispariţie.

CONVENŢIA PENTRU PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL ŞI NATURAL MONDIAL

Asigură protecţia arealelor ce reprezintă habitate naturale ale speciilor de plante şi animale ameninţate cu dispariţia.

Reţeaua mondială a zonelor protejate

Baza de date a ariilor protejate realizată de către World Conservation Monitoring Centre conţine:

30.350 de înregistrări de arii protejate recunoscute de către IUCN

13.915 de înregistrări ale unor arii care nu sunt recunoscute de către IUCN

16.288 de arii protejate care au un statut incert

Baza de date se actualizează periodic, aproximativ la fiecare trei ani pentru a asigura producerea unei noi ediţii a Listei cu Arii Protejate a Naţiunilor Unite

Reţeaua naţională a ariilor protejate

1. Rezervaţii ştiinţifice - asigură protecţia şi conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice.

2. Parcuri naţionale - cuprind elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologie, sau de altă natură.

3. Monumente ale naturii - protejeză şi conservă unele elemente naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică, ştiinţifică, peisagistică deosebite.

4. Rezervaţii naturale - protejează şi conservă unele habitate şi specii naturale, importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologie.

5. Parcuri naturale - asigură protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă.

6. Rezervaţii ale biosferei - protejează şi conservă unele zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice.

7. Zone umede de importanţă internaţională - asigură protecţia şi conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede.

8. Situri naturale ale patrimoniului natural universal – asigură ocrotirea şi conservarea unor zone de habitat natural.

9. Arii speciale de conservare - conservă, menţin şi se readuc într-o stare de conservare favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este desemnat.

10. Arii de protecţie specială avifaunistică – realizează conservarea, menţinerea şi readucerea într-o stare de conservare favorabilă habitatele specifice desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice.

În 2006, în România existau 27 de arii naturale protejate de interes naţional, dintre care: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, 13 parcuri naţionale şi 13 parcuri naturale.

Reţeaua Natura 2000

În România au fost identificate 9 regiuni biogeografice

În ţara noastră se găsesc cele mai multe regiuni biogeografice(5): alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică

România are dezvoltate două baze de date BIMS (Sistemul de Management al Informaţiei privind Biodiversitatea) şi EMERALD, care este compatibilă cu NATURA 2000.

Valorile naturale sunt supuse unor presiuni şi ameninţări:

proiectele de dezvoltarea care nu ţin cont de conservarea naturii

construcţii ilegale ridicate în ariile naturale protejate

exploatarea ilegală a pădurilor

poluarea

braconajul