Caracterizarea fizico-geografic[ a orașului Medgidia

INTRODUCERE

Conceptul de dezvoltare durabilã (sustenabilã) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri stiinṭifice aprofundate pe plan internaṭional si a cãpãtat valenṭe politice precise în contextul globalizãrii.

În istoria recentã, prima semnalare a faptului cã evoluṭiile economice ṣi sociale ale statelor lumii ṣi ale omenirii în ansamblu nu mai pot fi separate de consecinṭele activitãṭii umane asupra cadrului natural s-a facut în raportul din 1972 al Clubului de la Roma intitulat “Limitele creṣterii” (Raportul Meadows). Documentul sintetizeazã datele privind evoluṭia a cinci parametri (creṣterea populaṭiei, impactul industrializãrii, efectele poluãrii, producṭia de alimente ṣi tendinṭele de epuizare a resurselor naturale), sugerând concluzia cã modelul de dezvoltare practicat în acea perioadã nu poate fi susṭinut pe termen lung.

Problematica raporturilor dintre om ṣi mediul natural a intrat în preocuparile comunitãṭii internaṭionale începând cu prima Conferinṭã a ONU asupra Mediului (Stockholm, 1972) ṣi s-a concretizat în lucrãrile Comisiei Mondiale pentru Mediu ṣi Dezvoltare, instituite în 1985. Raportul acestei Comisii, prezentat în 1987 de G. H. Bruntdland ṣi intitulat Viitorul nostru comun a oferit prima definiṭie acceptatã a dezvoltãrii durabile ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile generaṭiei actuale fãrã a compromite ṣansele viitoarelor generaṭii de a-ṣi satisface propriile nevoi”. Conceptul de dezvoltare durabilã reprezintã rezultatul unei abordãri integrate a factorilor politici ṣi decizionali, în care protecṭia mediului ṣi creṣterea economicã pe termen lung sunt considerate complementare ṣi reciproc dependente.

De la acest punct, problemele complexe ale dezvoltãrii durabile au cãpãtat o dimensiune politicã globalã, fiind abordate la cel mai înalt nivel la Conferinṭa Mondialã pentru Mediu ṣi Dezvoltare Durabilã de la Rio de Janeiro (1992), la Sesiunea Specialã a Adunãrii Generale ONU ṣi adoptarea Obiectivelor Mileniului (2000) ṣi la Conferinṭa Mondialã pentru Dezvoltare Durabilã de la Johannesburg (2002). S-au conturat, astfel, programe concrete de acṭiune la nivel global ṣi local (Agenda Localã 21) conform dictonului „sã gândim global ṣi sã acṭionam local”.

Scopul acestei lucrãri este actualizarea celor cinci capitole în care se abordeazã problema dezvoltãrii durabile în oraṣul Medgidia din punct de vedere ecologic, economic, sociologic ṣi instituṭional, conform Agendei 21 de la Rio de Janeiro.

Obiectivele lucrãrii sunt reprezentate de actualizarea ṣi compararea datelor din Agenda localã 21 a Megidiei din 2003, ṣi anume: caracterizarea fizico-geograficã a localitãṭii Medgidia, coordonate sociale ṣi economice, conservarea ṣi gestionarea resurselor, consolidarea rolului principalelor grupuri sociale, mijloacele de implementare.

Îi mulţumesc domnului profesor Liviu-Daniel Galaţchi pentru sugestii în legătură cu alegerea şi definirea temei, stabilirea unor etape obligatorii şi a unor momente de evaluare a progresului în realizarea proiectului, sugestii cu privire la organizarea şi realizarea cercetării sau studiului, sugestii privind orientările teoretice şi metodologice, observaţii şi recomandări de corecţie, sugestii bibliografice.

Figura nr.1 Punct de intrare în Medgidia

(Foto original)

CAPITOLUL I CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICÃ

A ORAŞULUI MEDGIDIA

I.1 Localizare ṣi relief

Municipiul Medgidia, situat în sud-estul României, în mijlocul podişului Dobrogei, la 200 km est de Bucureşti, 39 km vest de Constanţa, 144 sud de Tulcea şi 89 km nord de Vama Veche. Coordonatele geografice ale municipiului Medgidia sunt 44016’ latitudine N, 28016’ longitudine E.

Figura nr. 2 Localizare Medgidia

(google earth)

De la est la vest municipiul este străbătut de canalul navigabil Dunăre-Marea Neagră în apropierea cãruia se aflã suprafaţa luatã în vedere.

Aspectul general al reliefului este de podiş cu altitudine redusă. Solul are o structură calcaroasă, fiind acoperit cu depozite groase de loess.

Podişul Medgidiei este situat între Podişul Casimcei la nord şi Valea Carasu la sud, fiind extins pe direcţia est-vest. Este constituit dintr-o suită de platouri joase ce coboară în pantă domoală cãtre valea Carasu, sau către Dunăre cu altitudini de 50-130 m. Valea Carasu de-a lungul căreia s-a realizat cea mai mare parte a canalului Dunăre - Marea Neagră, apare ca o arie depresionară transversală ce uneşte latura dunăreană de cea maritimă a Dobrogei de Sud.