Ciclon de Mare Randament pentru Desprăfuirea Aerului

1. Prezentarea generala a utilajului si încadrarea sa în linia tehnologica

Poluarea. Aspecte generale

Aerul este „oceanul” pe care-l respiram. Compozitia normala a aerului cuprinde: azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, dioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezinta peste 99,99% din compozitia aerului. Restul de circa 0,01% este alcatuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon. La acestea se adauga proportii variabile de vapori de apa (in medie 0,2 – 3%).

Din punct de vedere sanitar prezinta importanta oscilatiile în concentratie ale oxigenului si dioxidului de carbon, substante cu rol deosebit în schimbul de gaze de la nivelul plamânului.

Poluarea atmosferica implica emanarea de substante daunatoare organismelor vii, în atmosfera. Poluanti precum oxizii de sulf si azot, cloro – fluoro – carburile, dioxidul de carbon, monoxidul de carbon, si funinginea (carbunele) sunt principalii contribuitori la poluarea atmosferica.

Poluantii primari sunt acei poluanti atmosferici emanati direct în atmosfera, de exemplu particulele de funingine, dioxidul de sulf si oxizii de azot. Poluantii secundari sunt produsi prin reactii între poluantii primari. De exemplu, ozonul se formeaza deasupra arealelor urbane prin reactii dintre poluantii primari si componentii normali ai atmosferei. Monoxidul de carbon si oxizii de azot sunt principalii poluanti emisi de arderile de combustibil. Funinginea si dioxidul de sulf sunt poluantii primari produsi în principal prin arderile de combustibili fosili în centralele energetice, precum petrolul si carbunele. În fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intra în compozitia atmosferei prin aceste procese. Poluantii au tendinta de a se gasi numai în anumite zone.

O parte signifianta a industriei si a transporturilor se bazeaza pe combustibili fosili. Pe masura ce acesti combustibili sunt consumati, în atmosfera sunt eliminate particule chimicale de materii poluante. Cu toate ca un mare numar de astfel de chimicale contribuie la poluarea atmosferica, cele mai multe dintre ele contin carbon, sulf si azot. Combustia carbonului, a petrolului si a benzinei este raspunzatoare pentru majoritatea poluantilor atmosferici. Alte materiale poluante pot avea sursa de emitere industria metalelor (fier, zinc, plumb, cupru), rafinariile petrolifere, uzinele de ciment si cele în care se obtine acidul azotic si acidul sulfuric. Aceste chimicale interactioneaza între ele dar si cu razele ultraviolete din razele solare cu intensitati periculoase.

Majoritatea industriilor din România utilizeaza utilaje din perioada anterioara anului 1990. Înlocuirea acestor echipamente se efectueaza în general lent de catre societatile în care se modifica procesul de fabricatie. Utilajele mai noi sunt uneori instalate pe linii de productie învechite, din care cauza performanta ecologica si eficienta functionarii nu se modifica sau se îmbunatateste destul de putin. Multe societati nu se pot conforma conditiilor actualului sistem de autorizare din România. O prima estimare arata ca în prezent numai circa 25% din toate instalatiile cu impact poluant sau cu potential de contaminare au fost autorizate.

Poluarea de impact – este poluarea produsa în zonele aflate sub impactul direct al surselor de poluare. Starea atmosferei este evidentiata prin prezentarea urmatoarelor aspecte: poluarea de impact cu diferite noxe, calitatea precipitatiilor atmosferice, situatia ozonului atmosferic, dinamica emulsiilor de gaze cu efect de sera si unele manifestari ale schimburilor climatice.

Poluarea de fond – este poluarea existenta în zonele în care nu se manifesta direct influenta surselor de poluare. Statiile de supraveghere a poluarii de fond se amplaseaza în zone conventional „curate”, situate la altitudini cuprinse între 1000 – 1500 m si la distante de minimum 20 de km de centre populare, drumuri, cai ferate, obiective industriale.

Acte normative încalcate

Din Constitutia României, Art. 34 referitor la Dreptul si ocrotirea sanatatii, alin. 2; Art. 35, cu referire la Dreptul la un mediu sanatos, alin.1, 2, 3 – introdus prin Legea de revizuire nr. 429/2003.

Ordinul MAPM nr. 592/2002 privind aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limita, a valorilor de prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot si oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon si ozonului în aerul înconjurator (M.O. 765 / 21 octombrie 2002)