Combustibili poluanți

INTRODUCERE

EFECTELE POLUANŢILOR DIN ATMOSFERA

Aerul este un amestec natural de gaze care formează atmosfera terestra. Compoziţia aerului poate fi naturală sau produsă de om Poluarea naturală poate fi cauzată de eroziunea solului, erupţii vulcanice, respiraţie, biodegradari si multe altele

Omul este responsabil de poluare prin: arderea combustibililor fosili, arderea pădurilor, emisii datorate motoarelor cu ardere interna, tratarea apelor reziduale, industriale, agricultura etc. Câteva miliarde de tone de diverse substanţe sunt emise anual de la suprafaţa pamântului spre atmosferă. Concentraţia acestora în atmosferă este determinată de rata emisiilor şi de rata degradărilor pe care aceste substanţe le suporta în timp. Sunt monitorizate continuu cele mai importante dintre aceste substanţe CO2 , CH4, H2O,datorita contribuţiei acestora la efectul de seră

EMISII DATORATE INDUSTRIEI CHIMICE

Industria chimică şi petrochimică are o contribuţie foarte mare la aceste emisii. Este foarte important , din punct de vedere al mişcării emisiilor de CO2 , ca industria chimica să reutilizeze căldurile reziduale , să consume raţional energia , şi să investească în cercetare în vederea găsirii soluţiilor optime pentru creşterea randamentelor echipamentelor ce ard combustibili, cuptoarele.

Atmosfera primară a pământului s-a format prin evoluţia gazelor de la pământul topit Iniţial atmosfera era constituită din amoniac , hidrogen şi apă. Prin reducerea oxizilor de fier si nichel , ca într-un uriaş furnal, s-a eliberat oxigenul. Este posibil ca acea atmosferă să fie identică cu cea degajată de vulcanii actuali.

Dinamica atmosferei:

Vânturile din atmosferă sunt determinate de cinci forte:

- forţele gravitaţionale ;

- forţele gradientului de presiune;

- forţele Coriolis datorate mişcării de rotaţie a pământului;

- forţele centrifugale;

- forţele de frecare.

Toate aceste forţe contribuie la cele două aspecte privitoare la dinamica atmosferei: mişcare si stabilitate Cel mai adesea se realizează un echilibru între două sau trei forte principale , celelalte având o importanţă minoră.

În atmosfera liberă predomină forţele gradientului de presiune şi forţele Coriolis. Aproape de suprafaţa pământului forţele de presiune devin importante. Deviaţiile de la condiţiile ideale conduc la schimbări considerabile în câmpul vânturilor.

In concluzie , mişcările aerului atmosferic sunt deosebit de complexe Ele influentează în mod evident gradientul de concentraţie al diferiţilor poluanţi, pornind de la sursa de poluare De aceea modelarea matematica a acestor mişcări este deosebit de importantă Modelele matematice sunt deosebit de complexe, necesită un aparat matematic dezvoltat şi putere mare de calcul.

Dispersia poluării:

Formulele empirice dau relaţiile dintre emisiile măsurate , influenţele meteorologice , parametri geometrici Cele mai simple formule ne arată că intensitatea sursei este proporţională cu concentraţia ; concentraţia este invers proporţionala cu viteza vântului şi descreşte cu creştera distanţei dintre punct şi sursă Utilizând această metodă, cauza şi efectul pot fi cercetate şi în anumite limite , distribuţia concentraţiei la nivelul solului poate fi obţinută

RECOMANDĂRI PENTRU PROIECTAREA COŞURILOR DE EMISIE A GAZELOR DE ARDERE ;

- înălţimea geometrică a coşului trebuie să fie de cel puţin 2,5 ori mai mare decât înălţimea celei mai înalte construcţii sau obstacol din împrejurimi , pentru a evita turbulenţa care ar conduce la deplasarea în jos a emisiei

- viteza de ieşire a gazului din coş să fie mai mare de 18 m / s , pentru a evada din unda de turbulenta a coşului cu structurile vecine , în cele mai multe cazuri practice viteza se ia egală cu 27 30 m / s.

- concentraţia maximă la sol a gazelor de coş expuse la difuzia atmosferică se obţine la o distanţă aproximativ egala cu de 5 10 ori înalţimea efectivă a coşului de la punctul de emisie în direcţia curentului de aer, adică a vântului