Degradarea apelor în sectorul Dunării maritime

1.CARACTERIZARE GENERALA A DUNARII

Dunarea este cel mai important fluviu al Europei,nu prin lungime,fiind intrecuta de Volga si nici prin intensitatea traficului,depasind-o Rinul,ci datorita cursului sau,care strabate continentul de la vest la est prin regiuni de o mare diversitate a conditiilor naturale si economice.

In toate timpurile,Dunarea a stat in atentia popoarelor continentului.Napoleon o numea”regele raurilor europene”,iar Nicolae Iorga “cea bogata in daruri” pe malurile ei faurindu-se civilizatii milenare.Pe Dunare s-a nascut navigatia fluviala internationala.In 1830 s-a efectuat prima calatorie cu vaporul intre Viena si Budapesta ,iar cinci ani mai tarziu,la Braila ancora prima nava de calatori”Argo” sub pavilion austriac.

Pentru Romania,fluviul Dunarea constituie,alaturi de Carpati si de Marea Neagra,una dintre cele trei caracteristici fundamentale ale teritoriului tarii noastre,prin excelenta carpato-dunareano-pontic.

Dunarea este singurul fluviu care se abate de la regula generala din cauza cursului ei vest-est,caci desi prin asezare apartine Europei peninsulare,ca lungime si marimea bazinului ea este comparabila numai cu fluviile Europei continentale.

Bazinul de receptie al Dunarii este incadrat de doua cumpene de apa principale,una septentrionala,care desparte afluentii fluviului de raurile care se scurg pe clina nordica a continentului,spre Marea Nordului si Baltica si alta meridionala,care separa afluentii Dunarii de raurile care se scurg spre Adriatica si Marea Egee.

Sectorul hercinic al cumpenei septentrionale de ape se intinde intre culmea muntilor Padurea Neagra,deasupra izvoarelor Dunarii si Poarta Morava pe o lungime de aproape 1300 km.Este sectorul cel mai lung si cu traseul cel mai variat.Este cumpana dintre Dunare si Rin.

Sectorul carpatic al cumpenei de ape se intinde intre Poarta Morava si izvoarele Prutului,in lungime de cca 700km.

Cumpana meridionala se imparte in sectoarele :alpin,dinaric si balcanic.

Sectorul alpin,lung de 900km,se intinde intre muntii Padurea Neagra si zona carstica Postojna.Este sectorul cel mai accidentat ca relief si cel mai festonat ca traseu.

Sectorul dinaric continua cumpana sudica a bazinului Dunarii din zona Postajna pana in zona Presevo,pe o lungime de cca 900 km.

Sectorul balcanic este ultima parte a cumpenei meridionale a bazinului Dunarii,El se intinde pe 850km intre culuarul Morava-Vardar si Marea Neagra,intre bratul Sfantu Gheorghe al Deltei Dunarii si laguna Razim.

Bazinul Dunarii,care ocupa 8,35% din suprafata Europei se desfasoara pe 8 grade latitudine si 22 grade longitudine.Punctul cel mai nordic al bazinului depaseste paralela de 50 grade N in Muntii Sudeti la izvoarele raului Morava ceha.Punctul cel mai sudic al bazinuluii se apropie de paralela de 42 grade N in Crna Gora.de la izvoarele raului Morava.

Bazinul hidrografic al Dunarii,al doilea ca marime in Europa si al 24-lea pe glob,cuprinde un relief foarte accidentat.Repartizat pe trepte de altitudine se constata ca 36% din suprafata bazinului este situata la inaltimi de peste 1000 m,iar 64% la inaltimi sub 1000 m.Altitudinea medie a bainului este de 475 m.Din cei 120 de afluenti mai importanti pe care ii are Dunarea, 34 sunt navigabili.Dintre acestia,primii ca debit sunt :Sava,Tisa si Innul.

2.POLUAREA CHIMICA A APEI

Dupa definitia data de ONU,poluarea apei reprezinta modificarea in mod direct sau indirect a compozititei normale a acesteia, ca urmare a activitatii omului ,intr-o astfel de masura incat impieteaza asupra tuturor folosintelor la care apa putea servi in starea sa naturala.Desi aceasta definitie nu poate fi considerate completa totusi ea reprezinta cateva caractere care circumscriu notiunea de poluare.

In primul rand,arata ca poluarea se produce ca urmare a activitatii umane,desi paralel se utilizeaza inca si notiunea de autopoluare.Autopoluarea reprezinta un fenomen natural si consta,cel mai frecvent,din distrugerea masiva a florei si faunei apei ,mai ales dupa perioadele de inmultire intensive cunoscute sub denumirea de inflorirea apei.Ca urmare a acestui fenomen apa isi creste continutul in substante organice in descompunere cu un consum mare de oxigen si apar unele fenomene de putrefactie si degradare;aici mai poate fi cuprinsa si antrenarea prin apele de siroire a unor cantitati crescute de suspensii de pe sol.

In al doilea rand poluarea nu apare ca fenomen decat in momentul cand modificarea produsa in compozitia apei ajunge la impiedicarea folosirii acesteia in diferite scopuri.Acest fapt exclude de la inceput acele resurse de apa care prin caracteristicile lor naturale nu pot servi in anumite scopuri.Totodata insa se precizeaza ca nu orice modificare poate fi considerata ca poluare,ci numai aceea care produce inconveniente in utilizarea apei sau pericliteaza sanatatea oamenilor si a animalelor.In acest sens,unii cercetatori fac diferenta intre impurificare si poluare ,tocmai din punctul de vedere aratat mai sus.Impurificarea corespunde doar modificarii compozitiei apei si ajunge la poluare cand aceste modificari impiedica utilizarea apei.In general insa aceste diferentieri sunt considerate ca speculatii lingvistice ,termenii de poluare si impurificare putand fi considerati ca sinonime.

Factorii care conduc la poluarea apei sunt variati si numerosi,totusi ei pot fi grupati in:

1. factori demografici, reprezentati de numarul populatiei dintr-o anumita zona, observandu-se ca poluarea e proportionala cu densitatea populatiei;

2. factori urbanistici corespunzatori dezvoltarii asezarilor umane, care utilizeaza cantitati mari de apa pe care le intorc in natura sub forma de ape uzate intens impurificate;

3. factori industriali sau economici reprezentati de nivelul de dezvoltare economica si cu precadere industriala al unei regiuni in sensul cresterii poluarii paralel cu cresterea industriei.

Poluarea desi considerate ca fenomen general poate fi diferentiata in mai multe tipuri grupate astfel:

-poluarea biologica/bacteriologica,virusologica si parazitologica –legata in mod direct de prezenta omului.Este cel mai vechi tip de poluare cunoscut si apare characteristic zonelor subdezvoltate sau in curs de dezvoltare.

-poluarea fizica cu precadere cu substante radioactive,dar si termica sau determinate de elemente insolubile ,plutitoare sau sedimentabile.Este cel mai nou, mai recent tip de poluare ,in general characteristic zonelor avansate sau intens dezvoltate;

-poluarea chimica ,asupra careia ne vom opri in cea mai mare masura, este reprezentata de patrunderea in apa a unor substante chimice diverse de la cele organice usor degradabile pana la cele toxice cu persistenta indelungata, si cu remanenta.Acest tip de poluare poate fi intalnita atat in zonele avansate din punct de vedere economic cat si in cele ramase in urma, avand evantaiul de cuprindere cel mai mare atat ca elemente poluante cat si ca consecinte.

Un prim efect al poluarii chimice este reprezentat de potentialul toxic a acestor substante, ceea ce a determinat o patologie caracteristica denumita patologie chimica de natura hidrica.Daca aceasta patologie nu a surprins ca cea infectioasa, aceasta se datoreaza si faptului ca efectele toxice nu trebuie private doar prin prisma simptomelor demonstrabile ale intoxicatiilor acute, subacute sau cronice , ci si prin aceea a efectelor potentiale in timp , datorita microcantitatilor consumate zilnic.Astfel apare pericolul unor efecte de lunga durata , de multe ori necaracteristice sau care se manifesta asupra descendentilor.,

Un alt efect frecvent intalnit si sesizat de consumatori este cel reprezentat de modificarea caracterelor organoleptice ale apei determinand reactii senzoriale dezagreabile.Sunt cuprinse aici gustul si mirosul particular, modificari vizibile de turbiditate si culoare ,spumarea apei sau chiar senzatia suparatoare provacata la contactul cu apa; toate aceste modificari produc discomfort si limiteaza in mod evident utilizarea apei de catre populatie, mai ales ca un numar mare de substante chimice poluante sunt susceptibile de alterarea proprietatilor organoleptice chiar la concentratii foarte reduse ce nu depasesc uneori cateva parti per milliard.