Degradarea biodiversității din Valea Valsanului datorată presiunii antropice

Introducere

Dintre resursele naturale regenerabile ale României fac parte: resursele de apă, constituite din apele de suprafaţă (râuri, lacuri, fluviul Dunărea) şi apele subterane, solul, fauna, flora, pădurile, energia solară şi eoliană. O categorie aparte de resurse o reprezintă apele minerale (carbogazoase, sulfuroase, feruginoase etc) şi apele geotermale.

Aceste resurse pot fi folosite pe termen nelimitat dacă sunt folosite raţional. Exploatarea acestora într-un regim care depăşeşte regimul lor natural de regenerare duce la diminuarea şi în cele din urmă la epuizarea lor.

Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de resurse economice este o parte a mediului, se consideră că este spre binele tuturor vieţuitoarelor a căror habitat natural este şi a oamenilor, pentru care pădurea este sursă de sănătate şi sursă economică, este necesar să aibă loc o creştere a suprafeţei pădurilor şi a celorlalte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră.

Cele mai mari beneficii pe care pădurea le oferă, pe lângă stăvilirea torenţialităţii, ameliorarea terenurilor degradate, îmbunătăţirea condiţiilor de climă cu efecte favorabile asupra recoltelor agricole etc., pădurile pot contribui şi la menţinerea echilibrului CO2 din atmosferă, prin sporirea considerabilă a carbonului stocat în arbori şi în solurile forestiere, de la cca. 1.225 milioane tone, în prezent, la circa 1.600 milioane tone în viitor, când s-ar realiza o structură adecvată a ecosistemelor forestiere nou create.

Presiunile antropice la care sunt supuse suprafeţele forestiere în România şi în lume se manifestă prin creşterea gradului de ocupare a terenurilor, a numărului populaţiei, dezvoltarea agriculturii şi economiei, modificarea peisajelor şi a ecosistemelor, distrugerea spaţiului natural, utilizarea neraţională a solului, supraconcentrarea activităţilor pe zone sensibile cu valoare ecologică ridicată.

În zonele puternic industrializate, sunt eliberate în atmosferă cantităţi de praf şi pulberi ca şi oxizi de sulf, azot şi carbon care afectează flora şi fauna sălbatică din zonele limitrofe, dar şi starea de sănătate a populaţiei.

Măsurile de protecţie a diversităţii biologice s-au dispus după ce declinul lor s-a manifestat intens, iar factorii negativi s-au manifestat puternic, şi pe teritorii mari, provocând degradarea unor însemnate zone naturale de pe glob, iar în România la dispariţia unor întregi suprafeţe cu păduri seculare.

Asigurarea unui regim de protecţie pentru speciile vulnerabile, endemice sau pe cale de dispariţie se poate face prin instituirea de arii naturale protejate.

Printre principalii factori antropici care au dus la diminuarea pădurilor se pot enumera: reducerea şi fragmentarea habitatelor din cauza urbanizării, dezvoltarea intensă a activităţilor industriale şi de agrement, crearea lacurilor de acumulare, desecarea luncilor inundabile ale râurilor, creşterea poluării apelor şi solului, agricultura de tip industrial şi suprapăşunatul, creşterea folosirii pesticidelor, vânătoarea.

Toate investiţiile mari, dar şi cele mici, amplasate în zone naturale, trebuie să ţină cont, în primul rând, de impactul negativ asupra florei şi a faunei sălbatice. În acest sens se impun studii de impact bine documentate, elaborate de către specialişti în domeniu, punându-se accent pe efectele pe termen mediu şi lung.

Extinderea intravilanului în zonele din imediata vecinătate a ariilor naturale protejate sau chiar în interiorul acestora cu scopul de realizare ulterioara a unor zone rezidenţiale sau chiar staţiuni turistice generează o presiune puternică asupra suprafeţelor împădurite iar ca urmare a acţiunii cumulative a factorilor de poluare cu deficitul de umiditate, atacul dăunătorilor, păşunatul intensiv, s-a accentuat fenomenul de uscare parţială a pădurilor.

Acţiunile de desecare a luncii inundabile a Dunării, construirea de lacuri de acumulare, defrişări masive ale suprafeţelor de pădure duc la schimbarea regimului viiturilor, la sedimentarea mâlului, la reducerea fertilizării naturale a terenurilor inundabile, la salinizarea, deşertificarea şi eroziunea terenurilor, perturbarea regimului hidrologic, colmatarea lacurilor, modificări climatice.

Modificarea biotopului de pădure, însoţită de schimbarea unuia sau a tuturor factorilor abiotici (baraje, poluare industrială, poluare organică, despăduriri, incendii) este urmată de desfiinţarea unor sisteme şi înlocuirea lor cu altele simplificate (în medii poluate), artificiale (agrosistemele) sau dispariţie fără înlocuire (deşertificare).

Cea mai importantă ingerinţă a omului în sănătatea factorului natural pădurea este, după părerea mea, exploatarea excesivă, fără a avea în vedere necesităţile generaţiilor viitoare precum şi fragmentarea unor habitate naturale, duc la periclitarea vieţii sălbatice.

Luând în considerare importanţa a valorii peisagistice şi de recreare, de protecţie şi de asigurare a echilibrelor ecologice necesare menţinerii unui mediu înconjurător sănătos, rezultă necesitatea imperativă a conservării stării naturale a pădurilor ca o condiţie necesară pentru dezvoltarea armonioasă a generaţiilor viitoare.

Lucrarea de licenţă realizată în vederea susţinerii examenului de licenţă 2011 din cadrul Universităţii Ecologice din Bucureşti, sesiunea iulie, este structurată pe trei capitole. Primul capitol este o analiză a caracteristicilor specifice ecosistemelor forestiere, în urma unei documentări din materialele bibliografice existente la ora actuală, rapoartele de mediu din anii 2009 - 2010, analizele efectuate la faţa locului, cu sublinierea funcţiilor pădurii, factor important în reglarea calităţii mediului cu care interacţionează direct.

În capitolul II se tratează problema de mediu care este subiectul prezentei lucrări de licenţă, detaliere situaţiei apărute în judeţul Argeş, pe Valea Vâlsanului prin degradarea calităţii stării de sănătate a fondului forestier în general şi a diminuării lui prin exploatare neraţională şi ilicită în special, iar în partea a doua a capitolului se descriu rezultatele investigaţiei proprii efectuate la faţa locului pe Valea Vâlsanului, cu rapoarte de stare obţinute prin amabilitatea Ocolului Silvic Muşăteşti, anchete personale realizate în perioada septembrie 2010 – mai 2011, cu finalitate neaşteptată prin instantaneele făcute în cazul unor defrişări de pădure ilegale.

Poluarea poate fi una dintre cele mai grave probleme ale societăţii, având efecte atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, dar poluarea antropică este devastatoare, de aceea orice încercare de a aduce în atenţie probleme de poluare a mediului şi implicit a pădurii ,cum încearcă această lucrare, este binevenită.

Studiul de caz prezentat, ales pentru această lucrare este intitulat ,,Degradarea factorilor de mediu prin impactul antropic asupra vegetaţiei din Valea Vâlsanului - Argeş”, unde se analizează, starea de sănătate a ecosistemului de pădure în urma defrişărilor abuzive şi se găsesc modalităţile de refacere a lui prin reconstrucţie ecologică.

Scopul acestei lucrări este de a evidenţia aspectul negativ al tăierilor masive de pădure din zona Argeşului, cu implicaţiile sale tot mai evidente, prin analiza de calitate a mediului în judeţul Argeş, unde, deşi nu sunt înregistrate probleme grave, încep să se observe efecte ale poluării mediului.

Obiectivele urmărite sunt:veridicitatea datelor pentru garanţia acurateţii rezultatelor obţinute, susţinerea ştiinţifică a investigaţiilor şi cercetării datorată consultării unei bogate game de titluri bibliografice şi, cel mai important, informarea corectă despre starea pădurii din zona judeţului Argeş în vederea îmbunătăţirii percepţiei despre gestionare corectă a resurselor naturale regenerabile.