Degradarea Solului

1.Noţiuni introductive

Solul s-a format din roci, sub influenţa factorilor pedogenici: climă, microorganisme, vegetaţie şi relief. Deoarece transformările rocilor în timp au fost profunde, solul apare ca un corp natural, distinct, deosebit de roca mamă. Durata de generare a solului este mare, astfel încât pentru a se forma pe cale naturală 3 cm de sol sunt necesari 300-1.000 de ani, iar pentru 20 cm, 70.000 de ani.

Din compoziţia solului fac parte, în principal, următoarele:

- substanţe minerale: SiO2, FexOy, CaCO3, CaSO4 etc. - rezultate din degradarea şi alterarea rocilor şi a mineralelor;

- substanţe organice: acizi humici, celuloză, hemiceluloză, aldehide, alcooli, fenoli, grăsimi, aminoacizi, albumine etc. - produse prin descompunerea resturilor vegetale şi animale de către microflora şi microfauna existente în sol.

Compoziţia chimică a solului este în continuă schimbare, prin procese rapide, sau lente de pedogeneză, cu implicaţii asupra ecosistemelor.

Solul poate îndeplini următoarele funcţii:

- sursă de elemente nutritive pentru plante;

- participă la circulaţia apei şi a altor elemente în natură;

- depozit şi sursă regenerabilă de energie fosilă, prin fitomasă transformată în humus

Uscatul – este format din continente si insule, nu constituie numai suport pentru desfăşurarea vieţii omului si a mai multor vieţuitoare adaptate respiraţiei in aer liber , reprezentând si principalul depozit al unor resurse minerale .

Omul a exploatat din timpuri vechi sarea si unele minereuri metalifere ( aur, fier apoi mercur la sfârşitul sec al XIX-lea) . Cărbunii încep a fi exploataţi din primele secole ale mileniului nostru . Petrolul începe a fi exploatat in secolul XIX. Gazele încep a fi exploatate in secolul XX .

După 1950 s-au extins exploatările de hidrocarburi pe platforma continentală . Solurile sunt rezultatul interacţiunii de la suprafaţa uscatului .

Solul este un strat dinamic in cuprinsul căruia se desfăşoară fără întrerupere numeroase si complexe procese chimice, fizice, biologice .

Pe uscat, unde scoarţa terestră se află in strânsă interferentă cu aerul atmosferic, cu umiditatea si schimbările regimului termic, s-a dezvoltat o pătură subţire de sol ( 30 pana la 200 cm ).

In alcătuirea solului intră :

- particule anorganice : provenite din alterarea rocilor din suport

- particule organice : rezultate din substanţe vegetale si animale descompuse ( rădăcini, ciuperci, bacterii, viermi, insecte, rozătoare) ce se pot fărâmiţa pană la dimensiuni coloidale , contribuind la formarea humusului ce dă fertilitatea solului .

- apa : care in sol poate deveni o soluţie chimică complexă, ce asigură reacţiile necesare funcţiilor solului .

- gazele : din porii deschişi reprezentând aer atmosferic transformat ca urmare a reacţiilor din sol .

Solurile s-au format intr-o perioadă lungă de timp. Rocile de la suprafaţa litosferei, in urma unor procese de dezagregare (diferenţele de temperatura, îngheţul) precum si a unor procese de descompunere chimică (datorită apelor de infiltraţie)se fărâmiţează în particule mai mari sau mai mici : pietrişuri, nisipuri, argilă, praf .

Sunt alcătuite si din resturi vegetale si animale. La transformarea resturilor vegetale un rol important îl au nişte organisme mici numite bacterii, ce transformă aceste resturi in humus . O contribuţie in formarea solurilor o are apa de infiltraţie, ce dizolvă anumite substanţe hrănitoare din sol. Rădăcinile plantelor absorb odată cu apa substanţele hrănitoare. Aerul din sol provine din atmosferă si este necesar pentru aerisirea solului .

Factorii care contribuie la formarea solurilor (factori pedogenetici) se împart în :

- materialul parental (roca pe care s-a transformat )

- formele de relief

- clima ( influenţează prin precipitaţii )

- activitatea biologică